Zeci de persoane au venit astăzi la monumentul din scurul Gării pentru a aduce un omagiu victimelor celui mai mare val de deportări staliniste din Basarabia. 68 de ani în urmă, mii de români au fost duşi cu forţa în ţinuturile îndepărtate ale Siberiei. Foştii deportaţi îşi aduc aminte cu durere de acele perioade sumbre din viaţa lor. 

Această femeie avea doar patru ani atunci când, la miez de noapte, împreună cu mama şi bunica sa au fost scoase cu forţa din casă. Chiar dacă era încă mică, îşi aminteşte cu lux de amănunte clipele de groază prin care a trecut împreună cu familia.

"Era o noapte de vară, tata nu era acasă, era peste râu, la cosât, au bocănit în uşă, au spus să ne îmbrăcăm, să ieşim din casă că ne duce în Siberia. Tot satul, cotcodăceau găinile, lătrau câinii, era gălăgie, bocete."

Aceeaşi soartă au avut-o şi alte victime, nevoite să îşi lase totul şi să plece.

"Noi am nimerit în regiunea Tiumeni acolo gerul era 45 de grade, vara ţânţari şi ploşniţe, a fost foarte greu, nu era ce mânca, nu era pâine, pâinea o da la cântar"

"Vecinii noştri, cu o casă de copii în Siberia i-au luat, vreao trei copii a rămas acolo, restul s-au întors înapoi. Îmi aduc aminte foarte bine era o plânsete, câini lătrau în sat"

"Această zi este una sfântă care nu trebuie uitată, pe care trebuie să o ţină minte şi urmaşii noştri, ca să nu mai fie admise astfel de situaţii pe viitor"

La mitingul de comemorare din scuarul Gării au venit şi membrii Partidului Liberal.

"Este o zi inumană, venită din partea celora care au ocupat acest teritoriu şi au deportat cetăţenii în Siberia. Tragedia neamului nostru, dar cea mai mare tragedie a fost despărţirea de poporul nostru român", a spus liderul Partidului Loberal, Mihai Ghimpu.

Deşi actele oficiale arată că în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, peste 35 de mii de moldoveni au fost duşi cu forţa în Siberia, istoricii spun că în realitate numărul celor ridicaţi din Basarabia este mult mai mare.

Documentele de arhivă au scos la iveală că operaţiunea a fost pregătită minuţios timp de jumătate de an. La întocmirea listelor deportaţilor s-a ţinut cont de activitatea capului familiei, de averea sa şi de faptul dacă acesta a colaborat sau nu cu administraţia românească.