În urmă cu 100 de ani, la Alba Iulia, delegaţii Transilvaniei decretau unirea cu România. Eforturile diplomaților români, susţinute de cele ale Regelui Ferdinand, ale Reginei Maria şi ale omului politic Ionel Brătianu au dus la împlinirea unui vis de veacuri: o ţară independentă şi suverană în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Prima cărămidă la edificiul României moderne fusese pusă în 1859, prin unirea principatelor Moldovei şi al Ţării Româneşti, prin obţinerea independenţei şi încorporarea Dobrogei, în urma războiului din 1877 - 1878. În martie 1918 s-a înfăptuit unirea cu Basarabia, apoi în noiembrie 1918 - unirea cu Bucovina.

În 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, în faţa a peste 100 de mii de români adunaţi pe Câmpul lui Horea, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu citea textul rezoluţiei Unirii.

Locul nu fusese ales întâmplător: Alba Iulia este cetatea istorică a românilor, locul în care în 1599, Mihai Viteazu realiza prima unire a Ţării Româneşti cu Moldova şi Transilvania. În 1918, România număra 16 milioane de locuitori şi se întindea pe o suprafaţă de 295 de mii de kilometri pătraţi.