Pachetul de stimulare a relansării economice a Uniunii Europene după criza coronavirusului va fi de ordinul miilor de miliarde de dolari. Agenția Reuters, preluată de Agerpres,  a pus cap la cap detaliile care au aparut în declaraţii publice ale preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, ale comisarului european pentru buget, Johannes Hahn, dar şi într-o notă internă a Comisiei Europene.

Preşedinta CE a declarat că planul urmează să ofere un sprijin în valoare de cel puţin 1000 de miliarde de euro şi că schema ar putea dura trei ani. Ea a lăsat însă să se înţeleagă că suma ar putea fi mult mai mare, iar în nota internă a Comisiei, consultată de Reuters, se menţiona în paranteze suma de 2000 de miliarde - scrisă cu creionul, ceea ce arată că s-ar putea modifica.

De unde vin banii?

O parte din bani va fi furnizată sub formă de lichidităţi, la care se va adăuga efectul de amplificare observat deja la schema de investiţii utilizată în UE în ultimii cinci ani. Uniunea va cheltui direct o sumă mică pentru finanţarea părţii mai riscante a investiţiei, iar tranşa respectivă va fi prima din care vor fi suportate eventuale pierderi. Partea mai mare va proveni din capitaluri private.

Încă nu s-a stabilit proporţia din pachet a împrumuturilor şi a granturilor (credite nerambursabile). Ţările din nordul UE preferă prima variantă, cele din sud insistă că trebuie evitată acumularea unor datorii nesustenabile - rezumă Reuters situaţia.

Nota citată de agenţie arată intenţia Comisiei de a împrumuta de pe piaţă circa 320 de miliarde de euro, făcând uz de ratingul AAA pentru a obţine condiţii avantajoase. Ulterior, circa jumătate din bani urmează să fie împrumutaţi mai departe guvernelor naţionale, iar dacă efectul de pârghie duce la o amplificare de 10 ori - cum a sugerat deja Comisia - ar rezulta investiţii în valoare de 1500 - 1600 de miliarde de euro. Împrumuturile ar urma să fie pe termen lung, dar încă neprecizat de CE.

Garanții suplimentare din partea guvernelor pentru bugetul UE

Ar fi necesare garanţii suplimentare din partea guvernelor în bugetul UE, alimentat din taxe vamale de import, TVA şi contribuţiile naţionale.Bugetul european nu poate funcţiona cu deficit, deci angajamentele guvernelor sunt întotdeauna ceva mai mari decât plăţile.

În prezent, aceste angajamente sunt plafonate la 1,2% din produsul intern brut al Uniunii, iar plăţile la circa 1,1%. Pentru a putea împrumuta cele 320 de miliarde, Comisia doreşte ridicarea nivelului angajamentelor la 2% timp de doi sau trei ani - o creştere teoretică, din care se vor face trageri doar dacă este necesar. Ar rezulta însă un „spaţiu fiscal” de 110 miliarde de euro anual, care ar putea fi utilizat ca garanţie pentru investitori. În trei ani, Comisia ar putea astfel împrumuta de pe piaţă peste 300 de miliarde de euro.

Taxe pe poluare și redirecționări ale fondurilor pentru regiunile mai sărace

Cealaltă jumătate din sumele împrumutate ar urma să meargă la bugetul pe termen lung, din care se acordă credite nerambursabile. UE va trebui însă să achite împrumuturile din care s-au alocat granturi, iar nota internă propune ca rambursarea să se facă după 2027, pe o perioadă lungă sau din surse bugetare noi. Printre acestea au fost deja menţionate taxe pe dioxidul de carbon, pe materialele plastice sau pe tranzacţiile financiare.

Alte surse posibile sunt un Dispozitiv de Redresare şi Rezilienţă în valoare de 200 de miliarde de euro inclus în buget, şi două fonduri de câte 200 de miliarde, pentru recapitalizarea companiilor solide, respectiv pentru crearea autonomiei strategice a lanţurilor de aprovizionare vitale la nivel european.

În fine, bugetul ar urma să redirecţioneze fonduri de coeziune în valoare de 50 de miliarde de euro, utilizate pentru egalizarea nivelului de trai între statele membre ale UE. Banii respectivi ar putea fi folosiţi în 2021 şi 2022 pentru refacerea pieţei muncii, pentru sistemele de sănătate şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii.