Lupta românilor dintre Prut şi Nistru pentru limbă şi alfabet, catalogată de istorici drept un simbol al independenţei, a culminat în vara anului 1989. Astfel, sărbătoarea naţională Limba Noastră este marcată, în Republica Moldova, de 23 de ani.

Pe 27 august 1989, sute de mii de oameni au participat la Marea Adunare Naţională s-au pronunţat pentru decretarea limbii române drept limbă de stat. Pe 31 august acelaşi an, Sovietul Suprem al RSSM a adoptat legislaţia lingvistică. Limba "moldovenească", scrisă cu grafie latină, a fost declarată limbă oficială. De pe 1 septembrie 1989, obiectul de studiu s-a numit Limba şi literatura română, potrivit deciziei ministrului Învăţământului de atunci, Nicolae Mătcaş.

Parlamentul agrarian, ajuns la putere în 1994, a adoptat Constituţia Moldovei, în care se stipulează că "limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească funcţionând pe baza grafiei latine". Articolul 13 are la bază "Legea cu privire la statutul limbii" din 1989. În perioada următoare, oamenii de ştiinţă au încercat să argumenteze modificarea articolului 13 din Constituţie, dar fără succes. Pe de altă parte, au fost tentative de înlocuire a disciplinei şcolare Limba română cu Limba moldovenească, dar intenţia a fost blocată de protestele a mii de elevi, studenţi şi profesori.

Împotriva limbii române s-au pronunţat şi comuniştii, care au venit la putere în 2001. În replică, au fost organizate protestele stradale din anii 2002, 2004 şi 2008, la care au participat mii de oameni. În privinţa statutului limbii române nu s-a făcut lumină nici după plecarea de la putere a PCRM. Politicienii continuă să menţină o stare de echivoc atunci când este vorba despre limba vorbită în Republica Moldova.