Matthieu Ricard, un călugăr tibetan, în vârstă de 66 de ani, şi totodată un specialist în genetica moleculară, este cel mai fericit om din lume. Aceasta este concluzia oamenilor de ştiinţă de la Universitatea din Wisconsin. Creierul lui Ricard produce un nivel de unde gamma – asociate conştiinţei, atenţiei, învăţării şi memoriei – ce nu a mai fost întâlnit până acum de specialiştii în neuroştiinţe, potrivit Descopera.ro.

Scanările cerebrale au arătat în cazul său o activitate extraordinar de mare în contexul prefrontal din partea stângă a creierului şi o activitate mai redusă decât în mod normal în cortexul prefrontal din partea dreaptă, caracteristici care, spun oamenii de ştiinţă care l-au analizat, îi conferă o stare de fericire inimaginabilă, micşorând semnificativ predispoziţia la negativitate.

Matthieu Ricard, născut şi crescut la Paris, dintr-un tată filozof şi o mamă pictoriţă, este convins că totul se datorează meditaţiei pe care o practică. "Meditaţia schimbă complet creierul şi te schimbă ca om", a explicat acesta.

Cercetătorii cred că acest lucru îi conferă călugărului o capacitate neobişnuită de a fi fericit şi reduce considerabil predispoziţia spre negativitate.

Ricard este un călugăr important în Mănăstirea Shechen din Kathmandu, astfel că petrece o parte din an meditând în izolare, iar în cealaltă parte se dedică cercetării şi conferinţelor ştiinţifice, însoţindu-l totodată pe Dalai Lama în călătoriile pe care acesta le întreprinde în ţările francofone din jurul lumii.

Călugărul a scris mai multe cărţi, iar toate veniturile pe care le obţine din această sursă sunt donate către 110 de proiecte umanitare ce au construit până acum şcoli pentru 21.000 de copii şi care asigură servicii medicale pentru 100.000 de pacienţi.

Autorităţile franceze i-au acordat călugărului Ordinul Naţional de Merit pentru eforturile sale de conservare a culturii locale din Munţii Himalaya. Cu toate acestea, Ricard este cunoscut mai ales pentru eforturile sale din domeniul ştiinţei fericirii.

Ricard consideră că o viaţă bună, marcată de compasiune, nu ar trebui să rezulte ca urmare a unui edict religios impus de sus, ci din simplul motiv că reprezintă o cale practică spre fericire.