Are între 14 şi 60 de ani. Este bărbat ori femeie. Tăcut, modest, amabil, simpatic, rapid şi sigur pe forţele lui. Este aproape imposibil să-l observi în mulţime. El este viitorul posesor al portmoneului tău. Potrivit statisticii, în Chişinău sunt peste 300 de hoţi de buzunare. Poliţiştii îi cunosc vizual pe toţi… şi hoţii îi cunosc pe poliţişti. Cu toate acestea, sunt foarte rare cazurile când un hoţ de buzunare este pedepsit pentru furt.

Într-o dimineaţă, Tatiana l-a prins de mână pe hoţul care îi căuta prin geantă. Nu era pentru prima dată când cineva îi fura portmoneul, dar s-a întâmplat pentru prima dată să stea faţă în faţă cu el.

"La orele nouă e arhiplin. În transportul public e imposibil să păşeşti şi probabil a fost momentul cel mai potrivit pentru un hoţ. Era deja momentul când trebuia să cobor din transport, şi la un moment dat am simţit cum o persoană bagă mâna în geantă şi caută", a spus Tatiana.

Mare i-a fost mirarea, când a văzut cum arată bărbatul care pretindea la banii ei.
 
"În primul rând toţi erau uimiţi, pentru că hoţul era o persoană...nu ştiu nici nu-i dădeai că-i hoţ. Eu de obicei aveam o imagine că hoţul arată foarte oribil. Dar de facto era un bărbat în vârstă de 43 de ani, care arăta foarte bine şi nici prin cap să-ţi treacă că el poate fi un tâlhar", a mai spus Tatiana.

Spune că a fost deseori ţinta hoţilor de buzunare.

"Eu am ghinion probabil, de fiecare dată. Prietenii mei se amuză deja mă întreabă : Tatiana, ţie nu ţi-au furat cumva portofelul?", a mai spus tânăra.

Dacă Tatiana este o victimă, Dumitru este… un hoţ de buzunare. La cei 22 de ani, fură deja de opt ani.

"Victima o aleg după îmbrăcăminte. Se întâmplă uneori că victima singură îşi arată banii. În aglomeraţie, în automobile, troleibuze, ei singuri arată şi afişează, uneori pe telefon discutând cu nişte prieteni ori cu părinţii, ei spun că iaca la mine e aşa sumă de bani. Şi omul înţelege că la ea sunt bani, ori la el sunt bani. De ce să nu profit de momentul să-i iau", a spus Dumitru.

Oricine poate deveni victima hoţilor de buzunare.

"Eu mă uit la ochi, mă uit la înfăţişarea oamenilor. Faţa omului spune foarte multe despre el. Noi deja suntem psihologi. După manierele omului, după cum el a urcat în rutieră, ori cum el a urcat în troleibuz, cum el s-a achitat, după produsele  alimentare pe care le are. Dacă mie omul mi-a plăcut, că el de exemplu e ca dobânda mea, eu o să demonstrez aşa profesionalism, că o să-i scot portmoneul de unde eu vreau", a mai adăugat Dumitru.

Evident, de cele mai dese ori, hoţii de buzunare acţionează în locurile aglomerate, în mulţime, unde sunt mai greu de observat.

"La noi în oraş asta e Mall-ul, Centru, Piaţa centrală, microbuzele . Sunt uneori aşa momente că parcă nu-i loc bun, dar poţi să profiţi de un moment să scoţi bani mulţi. Trebuie să fii la momentul potrivit în locul potrivit şi să ai   noroc".

Spune că primeşte o plăcere deosebită atunci când umblă prin buzunarele cuiva.

"Mie îmi place să fur prin buzunare. Eu ştiu că eu azi nu am trei lei în buzunar, dar profitând de moment ştiu că   pot să fur şi pot să am şi 1000 sau 2000 de lei. Nu trebuie să bag cuiva cuţitul în gât sau să mă duc să ucid omul, eu ştiu că eu pot frumos să fur de la dânsul. Asta e tot aceeaşi cum e să cer de la dânsul în împrumut. Uneori pe zi dacă ai noroc, poţi să faci şi 1000 de euro.

Deşi a fost jefuită de câteva ori, Tatiana nu a depus niciodată o plângere la poliţie.

"Nu am sunat pentru că am crezut că oricum nu voi da peste acest hoţ. Am mai auzit cazuri că au mai apelat alte persoane şi nu li s-a returnat nici portofelul, nici banii şi am înţeles că nu are niciun sens", a spus Tatiana.

Iar Dumitru, deşi a furat de atâtea ori, nu a stat niciodată la puşcărie.
 
"Eu deja de atâtea ori am fost reţinut şi de multe ori am fost la poliţie. Pur şi simplu ei deja mă ştiu. Ştiu că sunt "безобидный вор", cum se spune. Ultima dată am fost închis pentru trei luni", a mai spus Dumitru.

Poliţia are şi o explicaţie: ei îi arestează, procurorii - îi eliberează.

"Se întâmplă cazuri când persoanele sunt reţinute, dar de cele mai multe ori, persoanele sunt reţinute pe un termen de cel mult 30 de zile. Sunt aplicate aresturi preventive de 30 de zile, ulterior persoanele fiind eliberate" a spus un ofiţer operativ din cadrul Comisariatul General de Poliţie.

Ajunşi în libertate, hoţii aleg aceeaşi cale.

"Substanţe narcotice asta e una, dar ştiţi cum să vă spun. Asta a intrat deja în sânge şi nu-i un hoby. Prima dată nu m-au arestat şi asta a a devenit ca o pasiune mai mare decât să joci  la aparatele de joc, ori să joci în cărţi pentru bani", a mai spus Dumitru.

"Unii consideră că hoţii de buzunare sunt mai bogaţi decât contrabandiştii. Eu, ca psiholog, văd în asta alt gen de interes. Este o dependenţă asemănătoare cu cea narcotică, doar că emoţională. Este mai aproape de sentimentul de dragoste. Renunţarea la "meserie" pentru pungaşi este ca şi cum şi-ar trăda femeia iubită. Nu cred că pot face acest pas", a menţionat psihologul Oxana Gumenaia.

Şi-au făcut din asta o meserie pentru că ştiu că astfel de infracţiuni sunt greu de depistat şi mai ales de demonstrat.

"Este foarte complicat să demonstrezi vina unui hoţ de buzunare. Ei lucrează, practic, întotdeauna în pereche. Dacă furăm un portmoneu, imediat îl transmitem altcuiva. Instituţiile de drept nu pot demonstra vina hoţului, doar în baza unei plângeri a victimei, pentru că bani are toată lumea, dar portmoneul şi actele se aruncă. Astfel, nu este posibil să demonstrezi că omul a săvârşit crima", a spus Andrei hoţ de buzunare.

Andrei este unul dintre puţinii hoţi de buzunare care a ajuns totuşi după gratii.

"Adrenalină... Pentru alţii este ca un drog. Ştiţi, când oamenii consumă mult timp droguri, este cam aşa. Merg în troleibuz şi văd pe cineva care stă ca un gură-cască şi prinde muşte şi îi atârnă portmoneul din buzunar. De ce nu l-aşi lua dacă îmi stă sub nas? Nu voi băga mâna în buzunarul oricui. Sunt dintre ăştia cu burţile mari, care o duc prea bine. De la un sărăntoc nu voi fura niciodată".

A fost judecat însă pentru alte crime.

"De mic copil mă ocupam cu asta, dar am fost judecat pentru alte lucruri, cum ar fi furturile din apartamente. Acum sunt închis pentru omor".

Poliţia spune că probabilitatea de a identifica şi reţine un hoţ de buzunare este foarte mare.

 "În baza foto-video a comisariatului general sunt în jur se 300 de persoane care se ocupă cu aşa gen de infracţiuni. De fiecare dată când se întîmplă un asemenea caz, discutăm cu părţile vătămate referitor la semnalmentele fizice ale persoanei, ulterior fiind identificat".

În acest an, poliţia a descoperit aproape jumătate dintre cazuri.

 "Din aceste 654 de cazuri înregistrate la poliţie, 354 de cazuri de furturi din buzunare, deja au fost descoperite", a declarat ofiţerul de presă al CGP, Adrian Jovmir.

"Nu sunt suficient pedepsiţi, este o lacună a legii, pentru că în cazurile pungăşiei, pe larg se aplică articolul 109, ceea ce prevede împăcare părţilor. Şi hoţul de buzunare, atâta timp cât se împacă cu persoana deposedată, ulterior comite alte infracţiuni pentru a acoperi cheltuielile suportate în primul caz. Şi aşa se întâmplă un lanţ de infracţiuni", a mai spus ofiţerul operativ din cadrul Comisariatul General de Poliţie

Astfel, de cele mai deseori, victima şi infractorul ajung la o înţelegere. Şi asta pentru că majoritatea victimelor, la fel ca şi Tatiana, spune că închisoarea este o pedeapsă mult prea dură pentru o astfel de infracţiune.
 
"Păi de iertat eu îl iert. Cât ţine de închisoare. Eu rămân la principiul..ăsta nu e omor, nu este ceva grav. Mai bine ar face muncă pentru societate", a spus Tatiana.

De regulă, Dumitru câştigă simpatia victimelor, iar în schimb primeşte iertarea.

"Eu m-am împăcat cu victima. I-am întors toate bunurile, am cerut iertare de la dumneaei şi ea a crezut că nu o să fac mai departe şi mi-au dat drumul", a spus Dumitru.

Iar atunci când oamenii sunt mai greu de convins, intervine mama.

 Au fost cazuri când mă ajuta mama, ea discuta cu  victemele ca pe mine să nu mă închidă, să-mi dea drumul, să mă ierte.  Mama era un ca un avocat", a mai spus Dumitru.

"Unii dintre ei au avut şi câte opt şi zece cazuri de împăcare şi astfel evitau răspunderea penală", a spus şeful de Urmărire Penală al MAI, Gheorghe Malic.

Astfel, poliţiştii s-au pomenit într-o situaţie delicată.

"Se poate ca una şi aceeaşi persoană să fie reţinută de 4, 5 ori într-o săptămână. Vă daţi seama dacă practic îi documentăm în fiecare lună, vizual hoţii ne cunosc. Ar fi corect să fie aplicată recidiva. La un caz, două documentate, persoana să nu mai aibă ocazia să-i fie aplicat articolul 109", a spus ofiţerul operativ.

Un proiect de lege în acest sens există. De mulţi ani. Când va fi însă gata, nu se ştie.
 
"După adoptarea acestei legi, a doua oară persoana nu va mai fi eliberată de răspunderea penală", a spus Gheorghe Malic.

Se pare că autorităţile nu se grăbesc însă să adopte proiectul. Ar exista şi o explicaţie. O parte din banii pe care îi fură hoţii de buzunare, ajung la poliţişti.

"Dacă un hoţ de buzunare lucrează, înseamnă că se împarte cu forţele de ordine. Eu nu vreau să vă deschid cărţile, să vă spun detalii, dar cu toţii avem pe cineva, înţelegeţi? Întotdeauna cineva îi protejează. Sunt oameni cărora le plătesc", a spus Andrei.

Poliţia neagă însă existenţa unor astfel de cârdăşii.
 
"Nu pot să confirm, dar nici nu am o încredere foarte mare faţă de declaraţiile persoanelor respective", a spus Gheorghe Malic.

Până poliţia va reuşi să modifice legea ca să ne simţim mai protejaţi,e bine să nu uităm de realitatea care ne înconjoară.

"Cred că poliţia nu prea are şanse să oprească fenomenul, în schimb oamenii de rând pot schimba această situaţie. Desigur, atunci când omul este copleşit de probleme şi gândurile îi sunt departe de realitate şi bunurile pe care le posedă, devine uşor victima unui hoţ. Acest om este o ispită pentru ei. De aceea, dacă oamenii vor fi mai conectaţi la realitate, ar fi mai puţine posibilităţi să furi. Ei nu fură pentru a provoca durere, fură din interes", a spus psihologul Oxana Gumenaia.