Des ne prindem la idea că nu neapărat știm ce mîncăm. Reeșind însă din lipsa informației încercăm să ne liniștim la gîndul că instituțiile de resort au grijă de noi și pentru noi, ca produsele care ajung la noi pe masă să corespundă normelor sanitare și de standartizare națională.

Regulamentul Sanitar privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare (Aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.196din 25 martie  2011), spune că acesta “stabileşte norme privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare în vederea asigurării unei funcţionări eficiente a pieţei interne şi a unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor”. În conformitare cu acest act pe etichetele produselor pe care le cumpărăm neapărat trebuie să fie menționați existența sau non existența următorilor factori: etichetare nutriţională – orice informaţie indicată pe etichete şi care se referă la  valoarea energetică; substanţele nutritive cum ar fi: proteinele, glucidele, grăsimile, fibrele, sodiul, vitaminele şi mineralele,proteine ,zaharuri ,glucide ,grăsimi ,acizi graşi saturaţi ,acizi graşi mononesaturaţi ,acizi graşi polinesaturaţi , fibre . Și ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult la această lege cu privire la inscripțiile de pe produsele alimentare sunt următoarele mențiuni:  menţiune – orice mesaj sau reprezentare care nu este obligatoriu(ie), inclusiv reprezentarea sub formă de imagini, reprezentare grafică sau simbolică, indiferent de formă, care afirmă, sugerează sau implică faptul că un produs alimentar are caracteristici special; nutrient ;și în topul preferințelor:  menţiune de sănătate – orice menţiune care declară, sugerează sau implică faptul că există o relaţie între o categorie de produse alimentare, un produs alimentar sau unul din componenţii săi şi sănătate; și menţiune privind reducerea riscului de îmbolnăvire - orice menţiune de sănătate care declară, sugerează sau implică faptul că un factor de risc în dezvoltarea unei boli umane este redus semnificativ prin consumul unei categorii de produse alimentare, al unui produs alimentar sau al unuia din constituenţii acestuia.

Reeșind din hotărârea mai sus menționată, potrivit tuturor reglementărilor și standardelor de etichetare - compoziția fiecărui produs trebuie să fie scrisă veridic și corespunzător realității, iar agenția pentru protecția drepturilor consumatorilor este responsabilă de monitorizarea și detectarea fraudelor.

Acum, cu mâna pe inimă, cînd ultima dată ați văzut așa mențiuni pe etichetele produselor alimentare de la noi? Să luăm spre exemplu produsele modificate genetic (OMG), la introducerea pentru prima dată pe piaţă a unui produs care conţine organisme modificate genetic (OMG), importatorul sau producătorul trebuie să prezinte Comisiei naţionale privind biosecuritatea o notificare, prin care să confirme faptul că produsul e inofensiv. Pe piața moastră sunt o groază de produse importate modificate genetic, pentru a verifica acest lucru este deajuns doar să facem o raidă prin magazine: caşcavaluri, fulgi de ovăz, ciocolate, supe la plic, chipsuri, pesmeţi sau băuturi carbogazoase. Ele au în componenţa lor adaosuri alimentare, celebre sub numele scurt „E-uri”, produse inclusiv din organisme modificate genetic. Paradoxal, însă din 2001 și până în prezent, Comisia nu a fost notificată nici măcar o singură dată. Din păcate, în RepublicaMoldovanu există nici o instituţie care să ne poată confirma faptul că pe rafturile magazinelor sunt prezente alimente ce conţin OMG. În același timp indifferent de de legea mai sus menționată, și multe alte prevederi legale cu privire la protecția consumatorului, în Republicamoldova, legea nu funcționează șiu nu se aplică, de ce? Simplu din cauza lipsei de resurse financiare si de personal. Expertiza produselor este foarte costisitoare, iar în buget nu au fost prevăzute fonduri pentru colectarea şi analiza alimentelor privind conţinutul de OMG în ele sau alte mențiuni alimentare. Multe din aceste mențiuni suntrelativ  noi pentru piața noastră, iar analizele pot fi făcute doar în laboratoare special amenajate, de care noi nu dispunem.

Un alt exemplu relevant, ar fi denumirea produselor lactate, cum ar fi: dacă untul conține grăsimi vegetale - atunci este amestec (spread) sau margarina. Darchiar și  în cazul în care este amestec (spread)- trebuie să fie indicat în mod obligatoriu ce cantitate de grăsimi conține. De exemplu conform hotărârii Nr. 16 din 19.01.2009 сu privire la aprobarea Reglementării tehnice  „Produse pe bază de grăsimi vegetale”, este clar menționată terminologiile: margarină – produs sub formă de emulsie plastică sau fluidă, de tip apă-în-ulei, produs prin adăugare de apă şi/sau de lapte în grăsimi vegetale hidrogenate şi uleiuri comestibile vegetale şi, eventual, animale, altele decît cele conţinute în lapte; grăsimi vegetale – produse sub formă de emulsie solidă şi maleabilă, în principal de tip apă-în-ulei, provenite din grăsimi solide şi/sau lichide vegetale hidrogenate, grăsimi animale şi/sau marine destinate consumului uman, cu un conţinut de grăsime animală care nu depăşeşte 2% din conţinutul de grăsimi; amestec de grăsimi tartinabile – amestecuri de grăsimi vegetale şi lactate în care conţinutul de lapte reprezintă minimum 2% din conţinutul total de grăsimi;  indice de peroxid – caracteristică de calitate a uleiurilor, reprezentînd conţinutul de peroxid şi de alte substanţe oxidante într-o cantitate anumită de ulei, care oxidează iodura de potasiu punînd în libertate iodul. Se exprimă în miliechivalenţi de peroxid la 1 kg de produs; premix – amestec de substanţe uscate.

Pentru experiment am luat trei etichete de unt de pe rafturile magazinelor autohtone. În două cazuri pe eticheta am găsit indicat cantitatea de grăsimi cu mențiunea, spread sau amestec de grăsimi; în cazul al treilea, nu era menționată nici denumirea produsului nici componența exactă, sau ca să fim mai corecți, mențiunile de pe etichetă erau destul de vagi pu un cumpărător nepregătit în acest domeniu.

Pe de altă parte sarcina consumatorului dar și a instituțiilor de resort devine mult mai complicată din moment ce producătorii nu neapărat indică componența exactă și reală a produselor comercializate. Chiar dacă ne-am dori să determinam noi înșine care produse sunt veridice (aici ne referim la veredicitatea corespunderii componenții reale cu cea indicată pe ambalaj) ar fi foarte greu pentru că multe componente ale produsului sunt ascunse de ochii consumatorului.

Participarea  autorităţilor de supraveghere a pieţei la procesul de elaborare a reglementărilor tehnice şi standardelor este absolute vitală, garantând că aplicarea voluntară a standardelor va contribui la sporirea siguranţei şi a sănătăţii consumatorilor, permiţând o interpretare şi o aplicare corecte a standardelor.  Într-o lume ideală, APC trebuie să supravegheaze respectarea prevederilor legale şi apărarea drepturilor legitime ale consumatorilor. Controalele pe piaţă trebuie să fie realizate la producători, importatori, en-grosişti, distribuitori, furnizori de servicii, precum şi în unităţile vamale. Inspectorii APC pot avea acces la locurile unde sunt fabricate, depozitate sau comercializate produsele, inclusiv acces la documente.

În consecinţă, sfatul general al ecologiştilor este să consumăm mai degrabă alimente neprocesate, în care sunt cât mai puţini aditivi alimentari.

P