Deşi de-abia silabiseşte, ştie o mulţime de poveşti şi poezii. Lumea Andreei se învârte în jurul câtorva cărţi vechi de la grădiniţă. Ar vrea să aibă o bibliotecă a ei, de unde să aleagă poveştile după bunul plac, dar părinţii nu îşi permit să îi facă o astfel de bucurie.

Fiecare desen este pentru Andreea fereastra către o poveste. Nu ştie literele prea bine, abia buchiseşte, dar imaginile spun pentru ea cât o mie de cuvinte. 

Numai că, pentru Andreea, lumea basmelor este foarte mică. 

Ori de câte ori pot, părinţii ori educatorii mai adaugă un volum în mica bibliotecă a grădiniţei. 

Dar chiar şi aşa Andreea reuşeşte să ia de la grădiniţă tot ce e mai bun. Iar eroii poveştilor din cărţile rupte sau în chirilică i-au devenit dragi.