O fetiţă de numai 12 ani este singura din Moldova care a avut curajul să facă patinaj artistic de performanţă - un sport destul de complicat, în care la noi nu investeşte nimeni.

La ora 6 şi 20 de minute dimineaţa, când afară e încă întuneric beznă, Elina merge la antrenamente. Pentru prima dată a adus-o mama sa, la opt ani, când s-a deschis primul patinoar de la Chişinău. Era deja prea mare pentru a începe să facă patinaj artistic profesionist. Totuşi, asta nu a împiedicat-o pe Elina să obţină locuri de frunte la competiţii internaţionale şi prima categorie sportivă în doar trei ani de antrenamente.

"Indiferent de faptul că avea deja 8 ani, a început să atingă rezultatele semenilor săi care se antrenau de 4-5 ani, adică de la vârsta de trei ani. Anul trecut, în Ucraina a luat locul 11 din 32 de participanţi. Suntem aproape de primii zece. Ceva mai devreme, când concura la un nivel mai jos, fără figuri foarte complicate, am luat şi locul doi, şi trei. Este vorba despre concursuri internaţionale, unde participă şi Moscova şi Ucraina. Oamenii rămân miraţi când află că fetiţa a început să se antreneze la 8 ani", a relatat Aliona Ţepişeva, antrenoare.

Patinajul nu este un sport uşor. E nevoie de mult efort, iar probabilitatea unei traume este foarte mare. "Aproape în fiecare zi am traume şi dureri", a mărturisit Alina.

"Şi acum îi este greu. Are şi acum dureri, traume, întinderea ligamentelor este ceva destul de dureros. Simte adesea durere, dar trece peste ea, o învinge întotdeauna", a spus tatăl fetiţei, Nicolae Şavga.

"Pentru a avea rezultate, trebuie să cheltuieşti foarte mult timp pe acest sport. Venind aici de 2-3 ori pe săptămână, nu poţi obţine rezultate. Poate doar îţi vei ridica imunitate. Atât", a constatat Aliona Ţepişeva, antrenoare.

La antrenamente vine întotdeuna cu două ghiozdane grele. "Prima geantă e pentru antrenament şi a doua e pentru şcoală", a spus fetiţa.

După antrenamente fuge în vestiar, nu poate pierde niciun minut. "Eu mă antrenez până la ora 7.30, mă îmbrac şi mă duc la şcoală", a relatat Alina.

Acesta este regimul ei zilnic. Este nevoită să facă antrenamente atât de dimineaţă, pentru că mai târziu pur şi simplu nu mai are posibilitatea. "Seara sunt foarte mulţi oameni şi nu pot să patinez", a precizat Alina.

Se întâmplă pentru că în Capitală este un singur patinoar. Iar acesta este folosit mai mult ca loc de agrement şi nu pentru antrenarea sportivilor.

"Cu atât mai mult că patinoarul este comercial, este privat şi omul mai vrea să facă şi nişte bani, nu numai să dea pentru hochei şi patinaj orele", a declarat Iurie Topală, preşedinte Clubul de hochei pe gheaţă şi patinaj.

Deşi Elina găseşte întotdeauna forţe să vină zilnic aici dis de dimineaţă, mama ei, cea care o însoţeşte, spune că se simte cam obosită. "Cele mai complicate sunt deplasările astea matinale, să ne trezim devreme, la ora cinci dimineaţa. Uneori am impresia că ea oboseşte. Eu nu aş fi rezistat în locul ei, dar ea are atât de multă energie, putere şi dorinţă, încât reuşeşte să se descurce", a mărtusirit Oxana Şavga.

Ambiţia Elinei trece şi peste condiţiile patinoarului, care nu sunt tocmai adecvate pentru a face sport de performanţă. "Este cam de două ori mai mic terenul pe care îl avem aici decât un teren normal, aşa cum ar trebui el să fie. Condiţiile sunt nici minime, nu pot să spun. Practic nu avem condiţii pentru dezvoltarea sportului", a menţionat Iurie Topală.

"Nu doar vroiam să plâng, dar plângeam. A fost greu, pentru că la antrenamente îmi iese aproape totul, iar când merg la competiţii mereu am emoţii foarte mari şi de aceea, uneori, nu e aşa cum mi-aş dori", a povestit Elina.

"Atunci când sportivul nostru merge în altă parte, el se pierde în terenul acela, care este de două ori mai mare", a explicat Iurie Topală.

"Este foarte complicat, mai ales că vara nu avem patinoar, facem pauze mari", a mai adăugat Aliona Ţepişeva.

Şi dacă vara patinoarul este închis, Elina este nevoită să meargă pentru o lună sau două la Tiraspol, să se antreneze la patinoarul de acolo. Asta ca să nu facă pauze mari, ce i-ar afecta cariera sportivă. În schimb, trebuie să stea departe de familia ei. "Eu uneori chiar plângeam, deoarece îmi era dor", a recunoscut fetiţa.

Nici ora matinală a antrenamentelor, nici dorul de părinţi, nici loviturile frecvente, nici frigul nu o fac însă pe Elina să renunţe la pasiunea ei. "Nu îmi amintesc niciun moment când nu ar fi vrut să meargă la patinaj", a spus tatăl fetei.

"Îmi amintesc cât de mult efort s-a depus pentru nişte rezultate, îmi amintesc mereu cât de mult lucrează tata, pentru ca să avem cu ce plăti pentru acest sport scump. Îmi amintesc cât de mult timp a pierdut mama ca să mă ducă, să mă încurajeze. Este un lucru enorm şi nu cred că o să las patinajul artistic", a subliniat Elina.

Nu o sperie nici faptul că este singura şi prima patinatoare de la noi, care ne reprezintă ţara la competiţii internaţionale: "Nu, din contra, eu sunt prima din Moldova care merge la unele competiţii şi asta mi-a dat un impuls chiar. Ştiu că eu pot fi primul sportiv care va avea un loc la nişte competiţii importante".

Mai mult, a devenit deja un exemplu şi pentru alţi copii. Maria şi Vlada au doar câte cinci ani, dar ştiu deja ce vor face când vor fi mari. "Trebuie să aibă un regim strict, să ştie că dimineaţa trebuie să se trezească la o anumită oră. Deja le-a intrat în obişnuinţă şi nu mai este o problemă să se trezească devreme, aşa ca la ora opt dimineaţa să fie deja pe gheaţă", a relatat Olga Solomina, mama fetiţelor.

Micuţele se antrenează doar de câteva luni, dar se simt deja foarte sigure pe gheaţă. Chiar dacă în Moldova patinajul artistic nu are istorie, iar viitorul este încă undeva departe, mama acestor fetiţe este sigură de succesul micuţelor ei. "Nu ştiu, probabil istoria va începe cu noi", Olga Solomina.

De la deschiderea patinoarului şi până în prezent, prin şcoala de patinaj artistic au trecut peste 200 de copii. Acum sunt doar vreo 15. Mulţi pasionaţi, puţini entuziaşti.

"Sunt copii talentaţi, dar neavând posibilitate de a se antrena, ori pleacă din ţară, ori încetează să se ocupe cu genul acesta de sport. O fetiţă care este foarte bună, este de la noi, de aici plecată, dar cu părere de rău, tot a plecat, ca să se poată dezvolta, să meargă înainte. Este una dintre cele mai bune chiar în Rusia", a relatat Iurie Topală, preşedinte Clubul de hochei pe gheaţă şi patinaj.

Pe lângă efortul personal şi condiţiile de antrenament, acest sport necesită investiţii foarte mari. Aşa cum statul nu-l susţine deloc, entuziaştii care se avântă să-l practice o fac pe cont propriu.

"Avem susţinerea administraţiei patinoarului, care îi oferă posibilitatea să utilizeze terenul gratuit câteva ore pe zi, ceea ce este o contribuţie substanţială, ţinând cont de situaţia noastră. În dezvoltarea ei în viitor nu va fi, însă, posibilă fără sponsori, pentru că este vorba despre echipament, deplasări. Toate acestea sunt foarte scumpe şi, din păcate, nu ni le putem permite", a spus tatăl Elinei, Nicolae Şavga.

Iar dacă într-o zi, părinţii nu vor mai avea puterea să o susţină şi nimeni din afară nu se va găsi să o ajute, atunci viitorul Elinei nu este tocmai unul fericit în ţara noastră. Va trebui să ia calea altor state şi să facă performanţe acolo. Iar reuşitele ei nu vor mai fi pentru Moldova, ci pentru alţii.

"Eu nu fac diferenţă între Moldova şi restul lumii. Nu. Poţi trăi aici, poţi trăi şi acolo, important este ca omul să-şi poată demonstra calităţile", a subliniat Nicolae Şavga.

"Eu, dacă cinstit, nu ştiu. Aş vrea să rămân aproape de părinţii mei şi de familia mea şi aş vrea, aş vrea să o ajut pe Aliona, pe antrenoarea mea, care a făcut atâtea pentru mine. Vreau să-i continui munca", s-a destăinuit Elina.