Sărbătorile de iarnă nu ar mai fi la fel de frumoase fără tradiţii. Fie ele vechi, cu ritualuri păgâne care veneau să aducă roadă bogată, sau religioase care veneau să ne purifice sufleteşte, fie obiceiuri noi, împrumutate. Multe dintre tradiţiile vechi sunt pe cale de dispariţie. Dar ce ne rămâne însă în loc? 

Satul Coteala, Briceni. În ajunul sărbătorilor de iarnă Maria Creciun vine la izvorul din sat să spele rufe.

"Ca să fie curat de Anul Nou, de Crăciun. Să întâlnim anul nou curate, frumoase, sănătoase", a spus Maria Creciun.

La cei 75 de ani ai ei, nici vârsta, nici apa rece ca ghiaţa nu o împiedică să respecte tradiţia veche de sute de ani.

"Apa e caldă, puneţi mâna. La dumneavoastră este rece, dar noi veneam şi desculţe. Am trăit acolo şi veneam la izvor desculţe şi ne spălam şi ne mai prindea câte un băiat şi ne mai mai dădea cu capul în zăpadă şi ne duceam acasă roşii. Mă dor picioarele, dar eu vin şi mă aşez aici şi mai fac exerciţii fizice. Trebuie să facem ceva, nu să stăm să aşteptăm să ne dea copiii", a adăugat femeia.

La izvor vin și alte femei.

"Care sunt lenoase nu vin şi care mai zoioase tot nu vin, dar care sunt curate, tot timpul vin şi spală", a subliniat Maria Creciun.

"La noi vin la spălat si vecinii din Larga. Vin şi tot spală la noi la izvor că e frumos, frumos miroase, dar aşa când speli în casă nu e acelaşi miros", a menţionat o femeie.

Toate aceste femei au acasă mașini moderne de spălat. Dar tradiția e tradiție și o păstrează cu sfințenie.

"Aşa este mai bine, mai bine, dar ştiţi de ce? În maşină puneţi fel de fel, maşina le învârteşte şi le face ciot. Aici fiecare haină se spală aparte, fiecare peticuţă aparte", a mai spus Maria Creciun.
 
"Spălăm perdelele şi covoarele le clătim. Apoi tăiem purceii, cârpele trebuie descurcate, spălate, tot aici venim", a menţionat o gospodină.
 
"Înainte de Crăciun se spală ţolurile, la care nu le-au păstrat şi sunt murdare, albiturile, şervetele, perdelele. Faci curăţenie în casă, ca să fie aerul curat".

"Am spălat la izvor, le-am pus pe sârmă, când le-am luat aveau un miros frumos, curat. Tocmai îţi dă sănătate", spune Maria Creciun.

Nu doar curăţenia le adună pe femeile din sat la izvor.

"Şi-apoi mai venim aici, aşa ca femeile: mai auzim noutăţi, mai sfătuim, ne mai vedem".

"Dacă venim cu o gentuţă mică şi nu vorbim prea mult, spălăm mai repede. Dacă vorbim mai mult spălăm mai încet".

Tot aici se pune la cale organizarea sărbătorilor de iarnă. Cele mai în vârstă povestesc tradiţiile de cândva, iar mamele tinere, la rândul lor, le transmit copiilor.

Și dacă sărbătorile au început cu spălatul rufelor, apoi urmează colindele. Primele sunt cântate chiar în ajun de Crăciun. Dacă tradiţia spălatului rufelor a fost de mult uitată în alte sate, colindatul s-a păstrat practic în toată țara.

Pe timpuri, la colindat nu mergea nicio femeie, doar bărbații.

"Nu, nu, nu fetele nu colindau, băieţii mai mult", a spus un bărbat.

Pentru o femeie era indecent să meargă noaptea prin sat. Odată cu trecerea timpului, tradiţia s-a schimbat însă. Astăzi, printre colindători se regăsesc şi multe femei. Tradiția veche ce spune că doar bărbații colindă pe la casele gospodarilor s-a păstrat în doar câteva localități. De fapt, acest obicei a fost inclus în patrimoniul mondial UNESCO. Așa se face și la Popeasca, din Ştefan Vodă.

"Au fost colindate de bunelul, stră-stră-stră buneii noştri. Aşa o redăm, aşa cum a fost, n-am schimbat nimic, absolut, o redăm, aşa cum este", spune primarul din satul Popeasca, Ştefan – Vodă, Chiril Cojocaru.

"Eu sunt  mai în vârstă şi după câte ţin eu minte erau colinzi mai melodioase şi mai…. Am fost în satul vecin, nu e aceea. Iaca la Popeasca sunt alte colinzi şi alte melodii chiar", a subliniat locuitorul satului Popeasca, Ion Pânzaru.

"Toate colindele sunt culese din sat, de la bătrânii satului. Noi ne străduim să păstrăm, acele melodii, acele cuvinte chiar, care se colindau înnainte. Ne străduim să păstrăm vechiul, fiindcă, pe vechi se învaţă noul. Ne străduim să-i învăţăm şi pe aceştia care vin după noi", spune locuitorul Grigore Oprea.

"Aceste colinde nu sunt simple cântece. Într-adevăr au o semnificaţie deosebită. Ele sunt foarte lungi şi se cântă în grup şi practic fără întrerupere, fiindcă se produce efectul ăsta al terbuşonului. Adică circular, circular se transmite mesajul ăsta pozitiv acolo undeva la spiritul suprem", spune etnologul Svetlana Badrajan.

Cele mai multe tradiţii păstrate sunt însă mai vechi decât creştinismul.

"Crăciunul, de fapt nu este legat numai de aspectul religios creştin. Sărbătorile de iarnă au rădăcini foarte vechi.   Există documente bisericeşti de prin secolul 15-16, poate mai devreme, în care se interzicea colindatul. S-a descris ce nu trebuie să se facă. Tineretul în zilele de azi, în loc să se resemneze în ajunul Crăciunului, ei se adună pe la case şi repetă drăceştile lor cântece", mai povesteşte Svetlana Bardajan.

Printre tradiţiile păgâne păstrate până în prezent sunt şi spectacolele cu măşti zoomorfe.
 
"La noi s-a păstrat în tradiţie, căiuţii, aşa se spune la măştile astea zoomorfe. Ele simbolizează belşugul, noi urăm belşug, bucurie, sănătate şi roadă bogată", a subliniat locuitoarea Margareta Pascari.

"În această perioadă, în care au loc toate sărbătorile, toate obiceiurile, toate tradiţiile respective, de fapt, în concepţia populară este un prag, este o trecere. Se produce un dezechilibru. Se confruntă cele două lumi. Cea de aici şi de dincolo. Se activează spiritele malefice", mai spune etnologul Svetlana Bardajan.
 
În satul Chiţcanii Noi din Teleneşti s-a păstrat o altă tradiţie.

"Uite anume când vin finii şi se primesc că sunt finuţe şi nu fini, înseamnă că ele sunt cloşte. Şi uite le punem în paie să clocească. Aşa e tradiţia", a menţionat locuitoarea satului Chiţcanii Noi Elena Şevciuc.

Apoi naşa le seamănă.

"Să înfloriţi, Ca merii, ca perii , în mijlocul verii".
 
Tradiţia e foarte foarte veche și Chițcanii Noi e singurul sat în care se mai păstrează.

Masa de sărbătoare este şi ea una specifică. Tradiționali sunt colţunaşii de sec şi grâul fiert.

"După ce ieșeam de sub masă ne puneau împrejur la o masă rotundă şi luam colţunaşi să fie mulţi. Să fie hrană multă, pe tot anul", spune Elena Şevciuc.

Potrivit etnologilor, Moldova este printre ţările care au reuşit să-şi păstreze bine o parte din fondul cultural imaterial, în special tradiţiile. Cu toate acestea, există multe tendințe noi care, an de an, câștigă teren în fața obiceiurilor din moși strămoși. 

"Noi suntem norocoşi pentru că le avem pe viu, dar cu părere de rău suntem foarte risipitori. Nu ştim să le păstrăm, nu ştim să le promovăm. Au plecat generaţii şi au luat cu sine un strat imens de cultură tradiţională, pe care nu o mai putem, nici într-un fel recupera. Dacă am pierdut tradiţiile începem să ne pierdem şi noi ca identitate, ca popor", subliniază etnologul Svetlana Badrajan.

În locul tradiţiilor vechi, pierdute în timp, apar altele noi, împrumatate, mai des create artificial.
 
"Este foarte mult kitch, pentru că e vorba de comerţ. Este vorba de un ban care se face. Dar eu sunt optimistă şi sub aspectul ăsta, pentru că tot ce e bun, până la urmă trece prin sita vremii şi se păstrează", a adăugat etnologul.

Totuşi sunt tradiţii noi, care aduc lumină şi fericire în viaţa celora care au mai rar parte de bucurii. Este vorba de campaniile sociale care ajută oamenii cu suflet mare să-i descopere pe cei care au nevoie de ajutor. Sunt concertele de caritate organizate de către interpreţi.

Aceste concerte care nu au nimic tradiţional, promovează însă vechea şi buna tradiţie de a te împărtăşi cu aproapele puţinul pe care îl ai.
 
"Vă mulţumesc mult. Ştiţi cred că deja al şaptelea lea an la rând când noi ne adunăm la sfârşit de decembrie, într-o sală de concert ca să adunăm fonduri pentru copii, care au nevoie de o sărbătoare frumoasă", spune interpreta Geta Burlacu.

Gesturile de caritate făcute de oamenii simpli, devin şi ele o tradiţie. De exemplu acest grup de oameni a venit să aducă daruri copiilor de la Institutul Oncologic.

"Noi acum preconizăm să facem un spectacol pentru copii. Eu cred că ideea sărbătorii constă 50 de procente din jucării şi 50 de procente dintr-o atmosferă ce poate s-o aducă doar un spectacol cu păpuşi, cu personaje de Crăciun", a declarat Vladimir Cerbov.
 
"Putem spune că este o tradiţie la copiii noştri să se facă aceste daruri. Ne bucurăm şi copiii altfel se simt. Simt atmosfera asta de Crăciun, de sărbători. Foarte mult se bucură de ceea ce li se aduce", a spus ofiţerul de presă al Spitalului Oncologic.

"Avem şi noi o istorie, avem şi noi o tradiţie, care trebuie să le păstrăm şi peste ele să punem noul. Cum a fost de fapt întotdeauna, în toate timpurile. Peste ce este vechi tot se clădeşte", a conchis etnologul Svetlana Badrajan.