Cimitirele vechi sunt pe cale de dispariţie, în timp ce mormintele strămoşilor noştri au ajuns în paragină şi sunt profanate. Iar faptul că ne batem joc de istorie se vede nu doar în Capitală, ci şi în alte localităţi din ţară.

Satul Mărcăuţi, raionul Briceni. În mijlocul localităţii, un cimitir, care datează încă de la sfârşitul secolului XIX, stă să dispară. Nu pentru că aşa îi este sortit, ci pentru că nimeni nu mai are grijă de el.

"Ţin minte despre cimitirul acesta că era foarte îngrijit, era gard verde, totul era retezat, frumos şi mai multă lume venea la cimitir în timpul pomenirii morţilor", a relatat o femeie.

Pentru Petru Gamco starea în care a ajuns cimitirul e o tragedie personală. "Tatăl meu e îngropat aici, la cimitirul vechi", spune acesta. De câţiva ani, este ţintuit la pat. Tot de atât timp nu a mai fost la mormântul tatălui: "Nimic nu a rămas. Crucea e distrusă".

Aşa cum urmaşii celor care sunt înmormântaţi aici au plecat şi ei în lumea celor drepţi, nimeni nu mai are nevoie de acest cimitir. Iată ce spun oamenii din localitate:

"Vacile umblă pe aici, fac murdărie, trag, rup."

"Ar fi trebuit să fie îngrădit, să pună nişte plasă, să nu intre, acolo vara bat cărţile, beau, aruncă sticle."

"Aici au rămas mulţi copaci, trebuiau tăiaţi, ca să fie cimitirul curat."

"Trebuie să rămână amintire, că aşa cum e acum se consideră că se calcă peste cadavre."

"L-au distrus şi nimeni nu are grijă, noi trebuie să ţinem minte cine au fost strămoşii noştri."

"El şi aici a fost, unde e drumul acesta şi iată că au făcut drum."

"Din punctul meu de vedere, n-aş găsi o mare valoare în cimitirul acesta, au trecut ani şi se demolează. Aş construi aici un parc, astfel ca să fie frumos în centrul satului."

"E dezordine, acum el arată… nu pot găsi cuvinte ca să numesc cum arată el acum."

Astfel, pe de o parte nepăsarea, pe de altă parte neconştientizarea importanţei unui astfel de loc, fac ca acest cimitir să dispară încet, încet.

Autorităţile locale spun că întreg efortul pe care îl depun pentru a păstra cimitirul este curăţenia pe care o fac o dată pe an, în ajunul sărbătorilor pascale.

"Avem în plan să punem un gard mic împrejur. Reprezintă istoria satului, aceştia sunt oamenii care au format satul", a declarat Oleg Lisiuc, primarul satului Mărcăuţi.

În satul Pociumbeni, din raionul Râşcani, situaţia este aceeaşi. Doar câteva pietre funerare din mijlocul localităţii mai amintesc de faptul că aici a fost cândva un cimitir.

"În anul 1850 au fost puse aceste monumente din piatră brută pe mormântul lui Toader Vârnav, un boier care a cumpărat moşia satului Pociumbeni şi moşia satului Zăicani, de la boierul Ladu. Acest boier a fost deosebit prin harul lui de a scrie", a relatat Eleonora Bortă, director-adjunct al Gimnaziului din Pociumbeni.

Nicolae Scobioală ţine minte bine cum arăta cimitirul cu mai bine de jumătate de secol în urmă. De mic copil umbla prin el. "Acolo unde e staţia electrică era o cruce. Fata era în centru. Era un subsol, sunt patru sicrie de acelea, dar sunt lungi", a povestit bărbatul.

Nicolae Scobioală spune că de-a lungul timpului soarta cimitirului nu a fost tocmai bună. A fost scoasă o piatră funerară şi se crease o gaură în cavou, iar oamenii de rea-credinţă au profitat de acest lucru.

Autorităţile locale spun că au grijă cum pot de acest cimitir. Elevii de la gimnaziu fac curăţenie pe teritoriu. Însă pentru ca cimitirul să reziste în timp, trebuie să-i fie acordat un statut special. Poate atunci şi responsabilitatea va fi mai mare.

"Totuşi, ele reprezintă o părticică din istoria neamului nostru, ar trebui să fie protejate, dacă nu la nivel de stat, cel puţin la nivel de localitate, la nivel de consiliu local, la nivel de administraţie publică locală. Dar ar fi cel mai bine să fie introdus într-o carte, unde să fie înregistrate toate monumentele şi să fie protejate de stat", a opinat Maria Baibarac, secretarul Consiliului local din satul Pociumbeni, raionul Râşcani.

În Capitală, cimitirele vechi sunt protejate de lege. Dar, surpriză! Nu arată deloc mai bine decât cele din sate.

În cimitirul de pe strada Circului din Chişinău găsim pietre funerare din secolul XVIII.

"Stelele funerare sunt vandalizate, iată acest lucru este vizibil. Vedeţi care este atitudinea iresponsabilă faţă de această arhivă, aflată sub cerul liber? Cum sunt aruncate, vandalizate aceste pietre funerare. Se vede indiferenţa umană faţă de mormintele strămoşilor, prin plantaţiile care cresc pe aceste morminte, din piatra funerară. Iată aici gunoi, în partea cealaltă o urnă, căreia nu-i este locul aici, nu e normal. S-a aruncat peste gard piatra funerară. Iată la ce au ajuns mormintele funerare din fostul cimitir orăşenesc, care, în mod normal, are statut protejat", a spus Ion Ştefăniţă, director al Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor, din cadrul Ministerului Culturii.

"Este o istorie sub cerul liber, este o istorie a oraşului Chişinău. Dacă doriţi, este identitatea Chişinăului. Haideţi să facem o comparaţie în ce stare sunt cimitirele din Occident, să luăm Polonia, Franţa, unde cimitirele sunt o carte de vizită a localităţii. Prin cimitir noi citim istoria localităţii. Legea ocrotirii monumentelor face referinţă la administraţia publică locală, primarii trebuie să poarte grijă acestor cimitire", a adăugat Ion Ştefăniţă.

Într-un regulament al Primăriei scrie negru pe alb că "… cimitirele oraşului se află în atenţia permanentă a Consiliului municipal şi a Primăriei municipiului Chişinău". Doar că în document sunt enumerate cimitirele care sunt funcţionale în prezent, de cele istorice - nici pomină.

"Cimitirul nu-i la balanţa noastră. Altă treabă e că dacă s-ar întoarce cumva, eu sunt de acord că această întrebare nu poate fi lăsată baltă, dar, repet, ca să faci ceva trebuie să ai şi nişte surse. Şi se începe includerea în buget, asta-i situaţia", a explicat Vladimir Coteţ, viceprimar al Capitalei.

Deci, legea spune clar că administraţia locală trebuie să aibă grijă de ele, iar administraţia locală susţine că acestea nu sunt în gestiunea lor. În timp ce autorităţile îşi pasează responsabilitatea, pietrele funerare, cu o valoare istorică, sunt distruse.

"Sunt cimitire care ar trebui valorificate şi puse în acea listă a monumentelor ocrotite de stat. Sunt cimitire care ar avea locul în această listă a monumentelor. Dacă a treia generaţie deja uită şi îşi scoate din obligaţie că este dator să aibă grijă de mormântul străbuneilor, înseamnă că peste două, trei generaţii, va fi uitat şi locul unde ne vom odihni şi noi", consideră Emanuil Brihuneţ, şeful Departamentului Arhitectură şi Pictură Bisericească din cadrul Mitropoliei Moldovei.

Preotul Emanuil Brihuneţ a reuşit să salveze câteva pietre funerare. "A lui Iacob Cernenco, de la 1852, este şi inscripţia respectivă, care ne spune despre acest lucru, din 1592, din satul Şirăuţi, dintr-un cimitir vechi abandonat. Astăzi se joacă fotbal acolo, pe acel teren. Aici este şi o piatră de mormânt de la începutul secolului XVI, posibil sfârşitul sec XV. Este ridicată în perioada domniei lui Ştefan cel Mare", a menţionat preotul.

De trei ani, acestea sunt ţinute în curtea Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. "N-am unde le duce, în altă parte unde o să le ducem?", s-a plâns Emanuil Brihuneţ.

Nu există statistici oficiale despre câte cimitire vechi sunt în Moldova şi care ar trebui protejate de stat. Totuşi, în unele localităţi s-au mai păstrat câteva. Cine ştie cât mai durează până autorităţile îşi vor asuma responsabilitatea, iar oamenii vor conştientiza necesitatea cinstirii memoriei strămoşilor noştri. Cert este că dacă vom continua într-un asemenea ritm, peste câteva decenii valorile trecutului vor dispărea cu totul. Aşa, la rândul lor, peste câteva secole ar putea dispărea şi valorile prezentului.

"La noi palate mari nu s-au păstrat, pentru că nu le-am avut, n-am avut atâta literatură scrisă, care să se fi păstrată. Nouă ne-a rămas ceea ce nu au putut duce şi anume pietrele funerare, care ne arată că suntem aici de mult timp, că suntem cei care ar trebui să avem grijă de ele. Pentru că asta este istoria noastră şi aceasta ne arată că suntem băştinaşi. Dacă le vom abandona şi vor rămîne în starea în care sunt astăzi, rămânem fără istorie", a atenţionat preotul Emanuil Brihuneţ.