(VIDEO) Soarta tinerelor care au vrut să-şi abandoneze pruncii la naştere, dar au ascultat de sfatul preotului
Aşteptau să nască şi să-şi lase bebeluşii pe mâini străine. Asta pentru că nu erau primite acasă de părinţi, le era ruşine de gura satului, nu aveau cu ce-i creşte sau pur şi simplu nu realizau ceea ce fac. Acum îşi strâng cu dragoste micuţii la piept şi spun că nu-şi închipuie viaţa fără ei. Tinerele mămici au ascultat de îndemnul preotului să nu-şi lase în voia sorţii darul sacru de la Dumnezeu.
Acest băieţel acum e în braţele mamei, însă atunci când a fost adus pe lume era la un pas de a fi abandonat.
"Vroiam să-l dau la o casă de copii, fiindcă nu ştiam cum voi proceda, de unde voi lua tot ce-mi trebuie ca să-l cresc", spune femeia.
Tânăra mămică spune că relaţia cu tatăl copilul a durat jumătate de an. Deşi îi declara iubire veşnică, atunci când a aflat că este însărcinată, iubirea a dispărut brusc. "Îndată după ce am aflat, l-am anunţat şi el a dispărut fără nicio explicație", povesteşte tânăra.
Aceeaşi soartă o aştepta şi pe fetiţa acestei tinere. După ce a ieşit din internat, a absolvit o şcoală profesională şi s-a angajat la serviciu, a rămas însărcinată. Tatăl copilului, cu care era împreună de patru ani, a uitat de ea atunci când a auzit de sarcină. "Mama lui nu a vrut să fim împreună. El nu și-a văzut nicodată fetiţa. Nu m-am gândit niciodată că ar putea proceda astfel", menţionează tânăra.
Era sigură că-şi va părăsi copilul. "Nu aveam loc de trai, nu aveam cu ce să ne întreţinem, nu aveam pe nimeni", argumentează femeia.
Iar această adolescentă a născut un copil când nu avea încă nici 15 ani. Spune că a fost forţată de un coleg de la şcoală să întrețină relații sexuale. "A fost un moment greu. M-am dus acasă şi n-am spus nimănui, nici mamei, nici surorii, nimănui", îşi aminteşte fata.
Îşi dădea seamă că i se întâmplă ceva, dar i-a fost frică să discute cu cineva despre suferinţele ei. Fata a rămas însărcinată. Timpul trecea și sarcina nu mai putea fi ascunsă. Părinţii în loc să-şi ajute copila, au spus că o fac de ruşine şi au alungat-o din sat.
"Au vorbit cu rudele să mă duc să stau la ei, la sud. Spuneau să dau copilul, să nu-l ţin. Toţi spuneau că nu-ţi trebuie că o să-ţi strici viaţa. Eram într-o situaţie că nici nu conştientizam. Ce vor spune, aceea voi face", îşi aminteşte adolescenta.
Într-un final, soarta a aranjat lucrurile în așa fel încât toţi cei trei copii să fie acum în braţele mamelor. Nici medicii, nici psihologii, nici angajaţii centrelor de plasament nu au reuşit să le convingă pe aceste tinere să-şi ţină micuţii lângă ele. În schimb, au reuşit preoţii. Printre ei este şi părintele Ioan.
"Le spun că acesta este darul sacru al lui Dumnezeu pentru noi. Este, practic, ceea ce putem noi avea mai de preţ în lumea aceasta. Toate celelalte trec. Şi dacă eu am dat naştere unui nou om, asta este continuitatea personlităţii mele din neam în neam. De aceea, le explic că acesta este un dar al lui Dumnezeu, dar este şi o responsabilitate", spune vicarul Mitropoliei Basarabiei, Ioan Cosoi.
"Când omul nu ştie de fapt ce semnificaţie ar putea avea, pentru viaţa lui ulterioară, abandonarea unui copil, ce soartă ar avea acest copil, fiind plasat într-un internat, fiind plasat într-o casă de copii, într-un fel, oamenii se detaşează de problema aceasta şi zic, uite aşa a fost situaţia de viaţă şi de asta am procedat aşa, în cazul acesta", afirmă psihologul Ludmila Şchiopu.
Preoţii ajung să consilieze aceste tinere, în baza unei colaborări cu maternităţile şi asistenţii sociali. "Ne telefonează şi ne spun, uite avem o mămică care trebuie să nască în scurt timp sau a născut şi nu are unde pleca, nu are familie. Ne descriu situaţia", spune coordonatorul Centrului "În braţele mamei", Mihaela Belei.
"Vorbeam pe multe teme, vorbeam deschis. Îmi era mereu uşor, după ce vorbeam cu părintele Ioan, îmi dădea sfaturi foarte înţelepte", îşi aminteşte una dintre tinerele mame.
"Cu o persoană mai apropiată, rude, eu n-aş fi putut vorbi şi aşa sfaturi nu-aş fi primit. Mi-a spus lucruri care m-au ajutat să am mai multă încredere în mine şi să merg mai departe. Să nu renunţ, pentru că e copilul meu, totuşi", spune o altă tânără.
"Mi-a spus nişte lucruri pe care poate eu nu le ştiam şi nici nu-mi dădeam seama de unele lucruri pe care el mi le-a explicat, aşa ca să le înţeleg. Sunt foarte fericită că am păstrat copilul şi nu am făcut ceea ce doream să fac", adaugă mama.
"Deseori le explic că tocmai ceea ce vor face ele cu acest copil, aşa va face copilul la rândul său. Le explic că pentru ele acest copil poate deveni un sprijin la bătrâneţe, în momentul în care nu ai soţ, nu ai familie, dar ai un copil pe care îl creşti, acest copil este unicul tău punct de referinţă, de sprijin în lumea aceasta", afirmă vicarul Ioan Cosoi.
Anul trecut, numai în municipiul Chişinău au fost abandonaţi peste o sută de nou-născuţi. "Majoritatea fetiţelor care-şi bandoneză copiii, provin din familii vulnerabile. Părinţii sunt plecaţi peste hotare şi ele rămân de capul lor, pe seama bunicilor, a rudelor care nu ţin cont de comportamentul lor. Dar, sunt şi fetiţe care provin din familii care ar putea să-şi primească fetiţele acasă şi să crească copilaşii", menţionează medicul obstetrician genicolog Valentina Diuc.
"Până la urmă, părintele nu vrea să recunoască că de fapt, ceea ce s-a întâmplat în familia lui, este şi o consecinţă a comportamentului său. Problema asta nu a apărut aşa, fără foc. S-a întâmplat ceva. Nu a fost destul de atent atunci când a crescut copilul, nu a avut destulă legătură sufletească cu copilul, şi asta este o consecinţă. Şi atunci când el refuză, de fapt, să ierte, să înţeleagă greşeala copilului său, îi este probabil mai uşor din cauza că el nu vrea să accepte că el a greşit, el nu a fost alături de copilul său", spune psihologul misiunii sociale "Diaconia" Ludmila Şchiopu.
Părintele Ioan spune că de multe ori merge acasă la părinții fetelor, pentru a-i convinge să le ajute. A reuşit să-i convingă şi pe părinţii acestei tinere. Finalul a fost unul fericit. Bebeluşul locuieşte alături de mamă şi bunici, iar mama a mers şi la studii la un colegiu din Capitală.
"Nu-mi închipui viaţa fără el. Este tot ce am mai scump, cel mai de preţ dar de la Dumnezeu", spune tânăra.
"Astăzi, când aud că bunelul îşi iubeşte la nebunie nepoţica, mă bucur, mă bucur că am evitat o nenorocire şi o soartă tragică a unui copil, aşa cum sunt multe altele în ţara noastră", adaugă preotul.
Ce face statul pentru a încuraja minorele care nasc să nu-şi abandoneze copilul? Şi cel mai important, cum le educă, astfel încât sarcinile nedorite să fie evitate. Ministerul Educaţiei nu are o strategie bine definită a cursului deprinderi de viaţa. La fel nu are nici metode prin care ar ajuta mămicile-minore să-şi continuie studiile, să nu fie discriminate de către colegi.
"Oricum, fetiţele acestea se schimbă, au semne, caracteristici pentru graviditate. Ar trebui să le observe, ca să-i dea o mână de ajutor. Să le dea o informaţie, unde să se adreseze, cine poate să le ajute şi, până la urmă, n-ar fi atâtea abandonuri", spune medicul obstetrician genicolog de la Centrul mamei şi al copilului Valentina Diuc.
În ultimii cinci ani, prin centrele maternale din ţară au trecut peste 300 de tinere mame, care au fost ajutate să-şi păstreze copii lângă ele. Sunt zece astfel de centre în Moldova şi sunt create de organizaţiile neguvernamentale sau de biserică.
"Mă gândeam să o părăsesc, s-o las. Aveam gânduri foarte negative. Acum, însă, nu o las", spune o tânără.
"De fiecare dată aştept mai repede să vină vinerea să mă duc mai repede acasă. De fiecare dată, aştept să o văd şi s-o îmbrăţişez", spune altă mămică.
"Nu ştiu ce aș fi făcut dacă îl părăseam. Acum este viitorul meu. Acum înţeleg ce înseamnă viaţă. Acum ştiu pentru ce trăiesc şi pentru cine trăiesc. Ştiu că am un viitor alături de el, indiferent de greutățile pe care ni le pregătește viața", conchide o altă tânără.
- "Un cadou - o mie de zâmbete"! Campanie dedicată copiilor mai trişti ca noi, în ajun de sărbători DETALII
- Moldova, ţară de minune: Tragedia copiilor bogaţi material, dar săraci în suflet VIDEO
- (VIDEO) Creşte numărul copiilor bolnavi de epilepsie. Statul garantează tratament gratuit, dar unii părinţi spun că plătesc