De această dată automobilul Range Rover Evoque , oferit de DAAC Hermes, o zi întreagă a fost pe mâna lui Roman Rîbalev. Autorul a numeroase poze minunate a apreciat calităţile maşinii, iar după cină, în atmosfera plăcută din Fresh line city café, unde te poţi relaxa după forfota urbană şi savura bucate gustoase,  şi-a împărtăşit cu amabilitate gândurile.  

Cu ce mâncare e bine să închei ziua de muncă? 

Cel mai bine e să închei ziua cu o cină uşoară,  foarte simbolică: un pahar  de chefir cu o felie de pâine neagră (râde). Bineînţeles, şi-o pot permite doar cei aleşi.  Lucrul îl terminăm târziu, de aceea şi cina e târzie, şi foarte consistentă, căci în timpul zilei nu am timp pentru a îmbuca ceva. 

Fresh Line city café te-a bucurat cu bucătăria sa?

Mie îmi place carne, friptura. În meniul de la    Fresh line city café carne persistă în aproape toate bucatele, fapt care desigur m-a bucurat. Nu şi pe prietena mea, care nu consumă carne. Dar personalul amabil şi simpatic al cafenelei a ajutat-o să aleagă repede  bucatele, care corespund întru totul concepţiei sale despre alimentaţie.

Ce părere ai despre imaginile bucatelor instagram? Ai din acestea?

O fac rareori, în cazuri exclusive.  Această cină ne-a rezervat o surpriză neaşteptată, de aceea poza instagram a venit de la sine. Drept că acolo nu era mâncare:  2 pocale cu vin şi o căldăruşă cu o sticlă, totul la lumina lumânărilor. O imagine-simbol al cinei noastre în doi. Atitudinea mea este una normală, dacă cuiva îi place – de ce nu ? Iar dacă fotografia este făcută cu măiestrie, iar compoziţia este bine gândită, eu o voi privi cu plăcere.  Instagram-ul nu are pretenţii artistice – este un site pentru toţi. Prin intermediul lui omul poate spune ceva vizual prietenilor, abonaţilor. Chiar dacă este vorba despre o mutră somnoroasă sau o tartină începută!

 

Adesea stai personal în faţa obiectivului?

Îmi place să stau în faţa obiectivului, o demonstrează fotografiile mele de pe feysbuk . Am, pretenţii faţă de omul care fotografiază, nu voi sta în faţa oricui. Trebuie să ştiu, că e un fotograf bun, şi să-mi placă ceea ce face. Slavă Domnului, printre prietenii mei sunt mulţi fotografi buni!

Cu ce te ocupi în prezent? Care e cel mai recent proiect?

În ultimul timp fotografiez puţin. Am o atitudine mai dură faţă de procesul de lucru, încerc să nu pierd timpul cu nimicuri. În prezent filmez câteva serii, nu voi vorbi încă despre aceasta, le voi arăta – fiecare din ele este filmată ani în şir. Filmate, răzgândite, iarăşi filmate: procesul merge înainte... Vor apare  una după alta, pe măsură ce for fi finalizate. Am mai început şi proiectul  "Calendar 2014", care încă nu s-a maturizat în capul meu, de aceea merge anevoie, dar sper că mă voi isprăvi. 

 

Dacă am tipări toate imaginile, pe care le-ai filmat, şi le-am aşeza pe asfalt, unde ar ajunge acest drum?

La mine, care voi sta la capătul acestui drum, completându-l cu încă o fotografie. Nu este un drum foarte lung, şi sper că mai am în faţă multe imagini bune.

 

Te poate obosi propria profesie?

Da, dar numai dacă faci ce nu trebuie. Dacă însă este ocupaţia care îţi place şi o faci bine, nu mai este muncă – doar satisfacţie. Ce-i drept, destul de complicată. 

 

Să revenim la automobilul testat. În ce măsură corespunde aspiraţiilor oamenilor de creaţie?

Nu-mi pot închipui un automobil expres pentru « oameni de creaţie ». Probabil, izolarea fonică e bună, deci sunetele străine nu vor fi supărătoare, iar muzica din salon va spori inspiraţia. La fel, confortul: poziţia comodă într-un fotoliu comod contribuie la găsirea ideilor creative. Dar, sincer vorbind, eu personal mai puţin cuget asupra acestor momente, automobilul este un mijloc de locomoţie, şi nu un lux, nici o sursă de inspiraţie, cel puţin pentru mine.

 

Ce impresie ţi-a lăsat maşina?  

În general, mi-a plăcut, oferă multe satisfacţii mărunte, unele nemaiîntâlnite – spre exemplu, indicarea, în oglindă, a maşinilor care se apropie. În scurt timp,  a dispărut încordarea, obişnuită când te aşezi la volanul unui automobil necunoscut. L-am înţeles foarte repede şi m-am simţit sigur pe sine. Salonul foarte confortabil, izolarea fonică bună, mersul lin. La depăşiri, maşina  lua viteză foarte repede, agresiv chiar, după care încheia manevra rapid. Portbagajul foarte încăpător, ceea ce e important pentru mine. Garda de sol suficient de înaltă şi 4 roţi portante permit să pătrunzi în desişuri adânci. Din păcate, responsabilitatea pentru maşina oferită nu-mi permitea să o fac, totuşi am mers puţin şi pe drum prost. Parktronic-ul funcţiona, camerele laterale de luat vederi   ajutau, de asemenea. Ceea ce nu mi-a plăcut – că am avut maşina la dispoziţie o singură zi, să fi fost, barem, o săptămână (râde)!  

În veşnica dispută "mecanică" sau "automat", care parte o ţii?

De trei ani merg cu cutie automată, şi îmi place. Nu sunt un pilot, nu am nevoie să simt modificarea vitezei, iar în condiţiile oraşului „automatul” este pe deplin îndreptăţit.  Da, uneori te face mai neatent, dar te deprinzi şi şofezi suficient de bine. Eu prefer „automatul”: la drum, poţi mai lesne visa.

 

Partenerii proiectului: compania Bemol, Fresh Line City café.

Foto: Katerina Myan

Autor: Maria Savina

Sursa: allfun.md

P.