O viaţă trăită în întuneric. Asta este soarta nevăzătorilor, pentru care a ieşi la plimbare, a merge la cumpărături sau a traversa strada sunt adevărate provocări. Aceşti oameni depind mereu de cineva.

Chiar şi aşa, mulţi dintre ei îşi înfruntă destinul şi reuşesc să fie la fel ca oamenii, care nu au probleme de văz.  Pentru Alexandru Reabov lumea din jur este altfel decât o vedem noi.

Alexandru nu desluşeşte nici feţe, nici culori. El trăieşte în lumea jocului de lumină şi umbre. Aşa s-a născut. Boala a moştenit-o de la părinţi. Are probleme, practic, la fiecare pas. Spre exemplu, Alexandru nu poate să traverseze strada, atunci când vrea. Asta pentru că, în Chişinău, sunt doar câteva semafoare dotate cu un dispozitiv special care emite sunete pentru a atenţiona nevăzătorii că s-a aprins culoare verde.

Întâmpină greutăţi şi atunci când merge la cumpărături.

Alexandru nu vrea să se simtă diferit de alţi oameni. Nu vrea ca atunci când merge pe stradă lumea să-l privească cu milă. Aşa că a învăţat pe de rost drumul pe care-l parcurge până la serviciu. A renunţat şi la baston. Acum el lucrează la un salon de masaj.

Este singurul loc de muncă unde s-a putut angaja. A fost dintr-o simplă întâmplare. Actualul lui şef i-a fost cândva client. I-a plăcut cum lucrează, aşa că l-a angajat.

Nu câştigă prea mult, dar spune că este principala lui sursă de existenţă. Primeşte de la stat o pensie lunară de doar 1100 de lei. La fel ca Alexandru, în Moldova sunt în jur de zece mii de persoane, arată datele Asociaţiei Orbilor. Amintim că la 13 noiembrie este marcată Ziua internaţională a orbilor.