Soarta îi loveşte de mai multe ori. Copiii ajunşi să trăiască în orfelinate au puţine şanse să se integreze, mai târziu, în societate. În şcolile-internat, ei sunt ghidaţi de profesori şi educatori, iar atunci când trebuie să părăsească instituţia care le-a fost şi casă, şi şcoală, ei nu se pot descurca fără ajutor.

Natalia Dediu se află în Gimnaziul-internat nr. 3 din Capitală de mai bine de patru ani. Fata a ajuns aici după ce mama ei a fost lipsită de drepturile părinteşti. Deşi are 17 ani şi studiază la Colegiul Pedagogic din Chişinău, Natalia nu a părăsit orfelinatul. 

"Dimineaţa am ore la colegiu, apoi vin aici şi mă pregătesc de lecţii. Trebuie să-mi găsesc o locuinţă, apoi vom mai vedea", spune eleva Natalia Dediu. 

Lipsa unui loc de trai nu este singura problemă a absolvenţilor şcolilor-internat. 

"Bursele sociale pe care ei le primesc, care sunt acordate de instituţiile de învăţământ, sunt foarte mici. Sunt monitorizaţi de educatori, profesori, diriginte din clasă, dar după păşirea pragului acestei şcoli la ei predomină o frică, frica de societate", susţine şeful adjunct al gimnaziului-internat numărul 3, Natalia Bradiştean.

Statul are câteva soluţii pentru aceşti copii, iar una dintre acestea este plasarea lor în serviciul de asistenţă parentală profesionistă. Este şi cazul Valentinei Cozma, care creşte în familia sa un băiat de cinci ani. 

"O familie ar putea să-i dea acestui copil tot ceea de ce are nevoie. Nu mă refer la partea materială, cât la cea spirituală, pentru că acest copil are nevoie de mai multă de atenţie decât de partea materială", spune asistentul parental profesionist Valentina Cozma.

O altă soluţie este înfierea. Dar, pe an ce trece, numărul celor care îşi găsesc o familie este tot mai mic. În 2009, de exemplu, 182 de copii au fost înfiaţi de moldoveni, iar alţi 30 au ajuns în familii adoptive din străinătate. În 2012, doar 80 de copii orfani şi-au găsit părinţi adoptivi, dintre care patru peste hotare.

Autorităţile centrale arată cu degetul spre cele locale. 

"Responsabili de această formă de protecţie sunt autorităţile tutelare, aşa-numitele direcţii de protecţie a dreptului copilului din raioanele ţării. Am depistat şi noi, pe parcursul timpului, diferite atitudini şi diferită responsabilitate din partea diferitor specialişti", a declarat ministrul în exerciţiu al Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Valentina Buliga.

Potrivit datelor Ministerului Muncii, în prezent, aproximativ 5.000 de copii sunt plasaţi în instituţiile rezidenţiale din Moldova. Ajunşi la vârsta majoratului, aceşti copii nu ştiu cum să supravieţuiască în afara şcolilor. 

"Până la 18 ani voi locui aici, dar mai departe nu ştiu ce voi face. Cred că nu mă vor alunga în stradă", speră eleva Natalia Dediu.