Am avut fericita ocazie să merg la concertul neobişnuit, de suflet,  cu  denumirea promiţătoare „Omul Pămîntului”. 

Să omitem componenta oficială  a evenimentului (despre ea s-a scris suficient în presă) şi să vorbim despre muzică. Despre ceea ce ne-a adus în acea seară, în acea sală, pe mine şi pe cei două mii de spectatori, care au umplut ochi  Palatul Naţional. 

În mod obişnuit, cînd mergi la un concert, ştii, în linii mari, ce fel de muzică vei audia. De data aceasta totul a fost altfel, şi ceea ce mi-a fost dat să aud pentru mine personal a fost o surpriză. Compoziţiile muzicale aparte, pe care le poţi audia la un concert obişnuit, au fost înlocuite cu un veritabil spectacol muzical. Pe parcursul celor două ore, sunetele instrumentale  şi  armonia vocilor  ne-au  istorisit  o poveste din categoria celor veşnice.   Povestea unui om, care s-a născut, a crescut, şi-a întemeiat o familie, s-a maturizat, a îmbătrînit, a decedat şi s-a născut iarăşi.   

Din punct de vedere muzical, toate acestea au  fost redate cu talent, într-o coloratură  naţională moldovenească , cu multitudinea de sunete, dansuri, voie bună, caracteristice ţinutului nostru.  Şi cu varietatea instrumentelor  – în scenă au evoluat mai multe instrumente de suflat, o vioară, un contrabas, un acordeon, chitare acustice şi electronice,  clape, percuţie, ţambal ( au fost şi instrumente, denumirea cărora, spre ruşinea mea, îmi scapă).   

Totuşi, instrumentul unic în acest spectacol au fost vocile artiştilor.  Timbrul adînc, catifelat al talentatului muzician Valy Boghean    – pas cu pas reda emoţiile trăite de om pe parcursul vieţii. Şoapta insinuantă a lui Boris Amambaev, care a recitat versuri minunate, acompaniindu-se virtuos la „acustică”. Baritonul de coloratură al baronului Artur Cerari se împletea cu sunetele acordeonului. Vocaliza caracteristică a Liusiei Tihman, care s-a impus din  punct de vedere muzical. Vocea deosebit de puternică a altei vocaliste , Alla Adirova, care  a umplut tot spaţiul din jur.  În sfîrşit, interpretul din Ciadîr-Lunga Mihail Culev, care a cîntat în limba găgăuză, a uimit cu vocea extravagantă, fermecătoare, precum şi canto laringian şi interpretare la drîmbă. Nimeni nu s-a aşteptat, că omul poate genera un sunet  laringian  atît de neobişnuit. 

Iar cea mai veselă şi gălăgioasă parte a poveştii   (o vom numi «nunta»), conform tradiţiilor culturii noastre, a fost  exprimată printr-un dans temperamental. Dansul a început în stilul tradiţional moldovenesc,   urmat de motive ucrainene din  «Ты ж мене пидманула», figuri caracteristice din «Калинкa малинкa», şi mişcările  cunoscute în toată lumea   «Hava Nagila». Acest dans multinaţional, multilateral a fost, cred eu, sarea şi piperul concertului  «Omul Pămîntului».

Aceasta o spun şi organizatorii concertului, care consideră, că oamenii, indiferent de apartenenţa etnică şi naţională, sunt egali în faţa lui Dumnezeu.  Pe Pămînt şi în ţara noastră se poate şi trebuie să trăim, iubindu-ne şi respectîndu-ne reciproc. 

Aşi dori să le mulţumesc tuturor celor, care au depus efort pentru ca  acest concert să aibă loc. E ştiut, că în ţara noastră muzica, precum şi cultura în genere, sunt posibile doar cu condiţia atitudinii  altruiste faţă de  ele.   

Revenind la muzica pură, vom menţiona: audiind colectivul acestui proiect al lui Boris Amambaev, îi simţi acut identitatea. Dacă ar fi să căutăm asocieri cu altă muzică bună, în memorie revine  creaţia   trupei cu renume mondial   «Enigma», care interpretează muzică  etnică „misterioasă”.  Este o plăcere să vezi, cum în ţara noastră  apar talente, care îşi cunosc obîrşia, trăind în acelaşi timp în interacţiune cu oameni de alte naţionalităţi, respirînd cu ei acelaşi oxigen şi călcînd acelaşi Pămînt.   

Organizatorilor  concertului neobişnuit   «Omul Pămîntului» -  companiei  DAAC Hermes şi salonului auto   DACIA, precum şi partenerului lor oficial   Moldova Agroindbank , le adresăm cuvinte alese de mulţumire pentru acest mare şi minunat proiect.

Un spectator recunoscător

P.