Pe acolo pe unde ploaia spală pământul sau arătura muşcă mai adânc ies uneori la lumină fragmente de oase şi cioburi din lut, cu modele ciudate. Ţăranii le ignoră, însă alţii ştiu să citească altfel asemenea semne, care sunt o atracţie pentru vânătorii de comori. Scormonesc ilegal prin situri despre care arheologii ştiu, dar pe care nu le pot explora oficial, fiindcă n-au nici bani, nici instrumente. Aşa se face că, uneori, pagini din istoria Moldovei trec graniţa şi ajung în colecţii particulare unde li se pierde urma.

O parte din patrimoniul naţional doarme sub pământ somnul veacurilor sau al miilor de ani care au trecut peste el. Sunt însă destule locuri pe unde vânătorii de comori arheologice au răscolit situri lăsate neprotejate sau au făcut ilegal săpături, pentru a scoate la lumină obiecte vechi, vândute apoi pe piaţa neagră.

"Pagubele din punct de vedere istoric sunt inestimabile. Dacă să vorbim de bani, atunci sunt de sute de mii şi chiar milioane de euro", a menţionat viceministrul Culturii Gheorghe Postică.

"De lucrul acesta se ocupă nişte baieţi ingenioşi, deoarece consultă literatură de specialitate, hărţile arheologice, care sunt publicate. Mai discută cu localnicii şi pentru a depista siturile arheologice în care s-ar putea găsi lucruri", a spus directorul interimar al Institutului Patrimoniului Cultural de Ştiinţe al RM, Oleg Leviţchi.

Pentru cunoscători, situl de la Costeşti, care se întinde pe două hectare, e o mină de aur arheologic. Dacă faci o simplă plimbare de câteva minute pe terenul arabil sau pe imaş, e imposibil să nu dai peste urme ale trecutului.

"Tătaro-mongolii au stăpânit acest teritoriu timp de câteva decenii. Aici în lunca râului Botna era un oraş de factură orientală, un oraş foarte bogat, care avea şi dreptul de a bate moneda sa proprie", a afirmat şeful Serviciului Arheologie Preventivă ANA, Sergiu Popovici.

Lucruri pe care le ştiu şi cei supranumiţi arheologii negri, care au şi trecut la treabă.

"Acum ne aflăm în faţa unei alte intervenţii ilegale asupra solului pe situl medieval de la Costeşti. Se observă cum căutătorii de comori au intervenit, au săpat şi probabil a fost descoperit ceva", a precizat Sergiu Popovici.

Urme ale unor astfel de săpături pot fi uşor observate în jur. Localnicii deja nu se mai miră când văd pe cineva scormonind pământul.

Arheologii negri nu se feresc să lucreze în văzul lumii şi nu-şi pun problema că i-ar lua cineva la întrebări.

Dacă totuşi îi ia cineva la întrebări, sunt pregătiţi să arate tot felul de documente aparent în regulă.

"Ne prezintă fel de fel de autorizaţii. Am trimis şi poliţia, care a stabilit că într-adevăr au autorizaţie", a declarat primarul satului Costeşti, Vasile Bortă.

O simplă verificare a acestei ipoteze clarifică lucrurile. Dar numai pentru noi.

"Este imposibil ca să fie autorizaţie de la Ministerul Culturii. Cu siguranţă sunt nişte falsuri. Ministerul Culturii eliberează o autorizaţie specială, care este înregistrată la Minister şi este ştampilată tot aici", a mai spus viceministrul Culturii Gheorghe Postică.

Cele mai ispititoare locuri pentru furtul de istorie rămân movilele funerare, adesea marcate de copacii bătrâni din vârful unora dintre ele. Se ştie că pot ascunde morminte ale unor oşteni sau boieri, înmormântaţi cu obiecte de preţ, deci sunt ţinte sigure ale vânătorilor de comori. Un exemplu este în satul Gura Bâcului, un tumul numit Valul lui Traian.

"Probabil, aici aparatajul cu care sunt dotaţi arheologii negri a arătat că există ceva. Putem constata că statul a mai pierdut o descoperire arheologică", a punctat şeful Serviciului Arheologie Preventivă.

Dar statului îi pasă de cum sunt furate asemenea comori? Puţin de tot, dacă judecăm după cât de neputincioasă e legislaţia care ar trebui să le apere.

"Persoanele autorizate sunt doar specialiştii arheologi, care obţin o autorizaţie specială de la Comisia Naţională Arheologică. Chiar arheologii, care sunt înregistraţi, au nevoie să primească o a doua autorizaţie, pentru folosirea detectorului de metale în scopuri ştiinţifice", a precizat Gheorghe Postică.

Păi nu asta e marea problemă, atâta vreme cât oficial în Moldova sunt înregistrate doar trei detectoare de metale, adică cele de la Universitatea de Stat, Universitatea Pedagogică “Ion Creangă” şi Centrul de Cercetări Ştiinţifice. Acestea nici măcar nu costă prea mult, 300-400 de dolari.

Asta în timp ce alţii scormonesc ilegal siturile şi le jefuiesc. Aşa se întâmplă şi în satul Gura Bâcului, din Anenii Noi, la conacul Drăgălina.

"Probabil aici au căutat urmele aşezării getice sau urmele unui eventual cimitir al ostaşilor din al doilea război mondial. Toate lucrurile care sunt scoase din pământ de jefuitorii de antichităţi îşi iau calea străinătăţii, foarte puţin rămâne în ţară", a adăugat Sergiu Popovici.

"Acestea sunt comercializate la piaţa neagră sau sunt exportate peste hotare", a precizat Gheorghe Postica.

Localnicii din Gura Bâcului ştiu şi ei foarte bine ce se petrece pe aici.

"Vin arheologi, grupuri a câte 20, 30 de oameni din Moldova şi chiar din regiunea Odesa", a spus un tânăr.

"Nu i-am văzut personal, dar sunt careva săpături făcute. Dar eu personal nu i-am prins. Este departe de sat, iar ei cine ştie când sapă", a declarat primarul satului Gura Bâcului, Ion Lapicus.

Ulterior, într-o discuţie telefonică, primarul şi-a adus aminte despre o echipă care stă vara la conac şi care îşi asumă o misiune nobilă. Întâmplător sau nu, la doar câteva zile de la plecarea echipei, cineva a spart un perete şi a intrat în spaţiul conacului. În urmă a rămas doar o valiză cu fotografii, iar lucrurile de preţ au dispărut.

"Este organizaţia aşa numită “August”, care se ocupa cu găsirea ostaşilor sovietici înmormîntaţi neoficial pe câmpurile de luptă. Şi la noi în sat sunt în jurul a 2.000 morminte. Ei au oficial nişte acte", a mai spus primarul satului Gura Bâcului.

Dacă erau prinşi, hoţii riscau o amendă între 3000 şi 5000 de unităţi, pentru distrugere. Deci, merită riscul. În alte ţări, legea e mult mai aspră.

"De pildă, în România, distrugerea monumentelor istorice se pedepseşte cu lipsirea de libertate de la 1 an până la 10 ani. În Rusia, de la 1 an până la 5 ani", a declarat directorul Agenţiei Naţionale de Arheologie, Vlad Vornic.

"În alte state există poliţia de patrimoniu, ea este şi în Romania şi la piramidele Cairoşi. Peste tot este poliţia care supraveghează", a afirmat directorul interimar al Institutului Patrimoniului Cultural de Ştiinţe al Moldovei.

O soluţie mai paşnică ar fi ca descoperirea şi predarea unor obiecte cu valoare arheologică să fie răsplătită financiar.

"Eu sunt de părere că ei nu trebuie urmăriţi. Cu ei trebuie de lucrat, de colaborat. Obiectul l-au dat muzeului. Dar acolo nu este plătit, dau bănuţi", a spus preşedintele Asociaţiei Colecţionarilor din Moldova, Victor Tocmacov.

În schimb, colecţionarii de peste graniţă plătesc bine, aşa că asemenea obiecte ajung mai degrabă la ei. Cu mici excepţii. Cum a fost în 2006, când la Aeroportul din Capitala Olandei, în poşta diplomatică moldovenească au fost găsite 26 de antichităţi. Acum sunt la Muzeul Naţional de Istorie si Arheologie.

"Peste 300 mii euro valorează toate piesele împreună. 20 mii euro costă numai cana aceasta", a menţionat cercetătorul ştiinţific Valeriu Bulbuci.

Un calcul simplu arată că din valoarea acelei capturi pot fi plătite o sută de mii de salarii minime pe economie. Deci hoţii de istorie fac destui bani cât să nu le peste decât de asta.