Ruine de piatră şi dudău - asta a mai rămas din organizaţiile economice din zonele rurale. În schimbul lor statul aşa şi nu le-a mai putut oferi nimic foştilor angajaţi în agricultură. Lăsaţi în voia sorţii, cei mai mulţi săteni s-au pomenit că lucrează în van, în lipsa unei pieţe de desfacere sigură. Cât de multe poate oferi o asemenea piaţă ţăranilor moldoveni, o demonstrează experienţa satului Slobozia Mare, din apropierea graniţei cu România.

Chiar dacă e frânt de oboseală, după ce a cules usturoiul de pe o suprafaţă de peste un hectar, Victor Bălănel este mândru şi mulţumit. Se întâmplă rar să aibă o roadă atât de bogată ca în acest an. "Roada de anul ăsta e foarte bună. Anul trecut-slab. E pur ecologic şi e frumoasă. A noastră marfă e ecologică, e de calitate. Poţi să-l mănânci cu ochii, nu cu gura", a declarat acesta.

Belşugul şi dimensiunile usturoiului nu sunt doar aşa, o plăcere personală. De ele depinde direct calitatea vieţii familiei lui. "Uite doi studenţi am şi eu şi trei pensionari, dar ieşim, ieşim la un trai aşa..mulţumit", a adăugat Victor Bălănel.

Pentru a reduce cheltuielile, în câmp munceşte toată familia. Soţia Zinaida, fiica Viorica şi mezinul Ionel, pentru care familia va plăti în acest an contractul la o universitate din Chişinău. "Ca să le prefacem în bani, în fiecare an, numai pe seminţe aproape 2000 de euro trebuie să dau. 2000 de euro plus praşa şi lucrătorii ăştia pe care îi am. Eu şi doi copilaşi tot timpul lucrez".

Usturoiul nu a fost dintotdeauna ocupaţia lui Victor. Nevoile l-au făcut să se îndeletnicească cu această cultură, deloc uşor de crescut. Acesta, la fel ca şi majoritatea sătenilor din Slobozia Mare a lucrat la ferma din localitate. Azi acolo nu creşte decât dudău.

"A fost o gospodărie foarte mare, foarte bogată, în care oamenii lucrau, erau bine asiguraţi. Se creştea junci, vaci. Altă categorie de oameni lucrau în câmp, pentru că această gospodărie avea câmpuri unde creşteau nutreţuri.Toată lumea era asigurată cu muncă, toată lumea era încadrată în câmpul muncii", a spus Valentina Carastan, primarul de Slobozia Mare.

Totuşi, gospodarii de aici recunosc că au un avantaj vădit în comparaţie cu alte sate din ţară: îşi pot vinde marfa. "Producţia o vând la Galaţi. Aşa câte puţin. Nu câte mult. Dar tot suntem bucuroşi că e mai bună vânzarea acolo ca la noi. Şi preţurile sunt altele. Aici nu-i vânzare. Aici mai toată lumea are aceeaşi marfă, dar la România e piaţă bună de desfacere".

Victor Bălănel a început să câştige bani din usturoi după 2009, când a fost semnat acordul privind micul trafic la frontieră. Documentul le permite moldovenilor, care au viza de reşedinţă la cel mult 30 de kilometri de frontieră, să circule pe aceeaşi distanţă în ţara vecină, doar cu paşaportul şi permisul de mic trafic.

La fel de bine ca usturoiul moldovenesc, la Galaţi se vinde şi brânza de oi, făcută la stâna din Slobozia-Mare. "Au brânza lor, dar brânza lor nu-i de oaie. A lor e făcută din prafuri. La Galaţi, în România în general produsele nu sunt de la ţară. La noi brânza de oaie e făcută cu cheag", spune Doina.

Din micul trafic la frontieră câştigă toată lumea, spun sătenii. Gălăţenii au produse proaspete de casă, iar moldovenii pot vinde mai mult şi mai repede.

O piaţă mare de desfacere la numai 15 km de sat a determinat multe familii să revină la profesia veche moldovenească. Produsă în cantităţi mai mari, brânza le asigură sătenilor un trai decent, aproape urban.

La piaţa de la Galaţi merg periodic şi soţii Tamara şi Gheorghe Brânză. În trecut, aceştia au fost profesori. Ajunşi la pensie au înţeles că banii pe care li-i oferă statul drept recompensă pentru o viaţă dedicată educaţiei, nu le-ar fi ajuns nici pentru strictul necesar. Aşa că şi-au transformat pasiunea mai veche în meserie şi sursă de existenţă.

Producerea mierii şi transportarea la piaţa din Galaţi nu este un lucru prea uşor, mai ales pentru o femeie de vârsta Tamarei. E greu şi pentru că merge doar ea la Galaţi, fiindcă soţului ei i-a expirat permisul de mic trafic la Frontieră încă în octombrie şi nu a mai reuşit să şi-l restabilească. Degrabă expiră şi permisul Tamarei şi se gândesc cu frică la ziua când doar albinele vor mai putea trece frontiera.

Fără dreptul de a merge să-şi vândă produsele la Piaţa din Galaţi, s-au pomenit mai mulţi săteni, care , până una alta vând la piaţa din sat. Oficialii spun că este vorba despre o problemă tehnică, dar nu spun şi când va fi soluţionată.

"În dorinţa de a respecta cât mai bine exigenţele europene în materie de servicii consulare, România a dorit să modernizeze permisele de mic trafic prin includerea în aceste permise a datelor biometrice, ceea ce a creat anumite dificultăţi de natură tehnică pe care suntem pe cale să le rezolvăm", a declarat Marius Lazurcă, ambasadorul României la Chişinău.

Până îşi vor primi permisele, ţăranii din sudul Moldovei se mulţumesc cu preţurile şi cumpărătorii de acasă. Valentina Carastan, primarul satului, spune că limitarea circulaţiei afectează foarte mult sătenii.

"Ar trebui totuşi să se revadă eliberarea acestor permise de mic trafic, pentru că cât de cât veneau în ajutorul lor. Acelaşi kg de ouă, de brânză, de miere de albine, de usturoi, de ce ar avea oamenii acolo la gospodărie, chiar şi un litru de vin, producţia lor pe care o cresc acasă. Vara gospodinele au copacii plini cu vişine şi cireşe şi le duc la Galaţi pentru a-şi putea plăti lumina, telefonul, serviciile pe care le au. Cât de micuţ ar fi venitul lor din piaţa de la Galaţi, ţăranul nostru nu are alternativă. Locuri de muncă nu sunt", a conchis aceasta.