Moldovenii donează sânge atunci cănd o rudă apropiată sau un prieten au nevoie de asta. Sunt săritori la nevoie şi atunci când sunt rugaţi să ajute pe cineva pe care nici măcar nu-l cunosc, fapt confirmat de miile de oameni care se alătură an de an campaniilor de donare a sângelui.

Potrivit datelor Centrului Naţional de Transfuzie a Sângelui, în ultimii zece ani, numărul donatorilor a crescut de zece ori.

"Ne bucură rezultatele statisticelor, dar pe mine mă bucură faptul că oamenii care vin, vin într-adevăr, iată, aşa, de la inimă şi fac actul acesta de donare", declară directorul Centrului Naţional de Transfuzie a Sângelui, Svetlana Cebotari.

Pare un paradox, dar anume cei care vin cu inima deschisă să salveze vieţi NU sunt informaţi în cazul în care în urma analizelor este depistată vreo infecţie periculoasă. Deşi informaţia ar trebui să vină chiar de la cei care organizează campaniile de colectare a sângelui, asta nu se întâmplă, chiar dacă e vorba despre Hepatită , Sifilis sau HIV.

Stela a aflat că este bolnavă doar când a venit să doneze sânge repetat. A fost şocată că i s-a spus despre asta abia peste un an. Dar şi atunci, a trebuit să se roage ca să i se dea vreun un indiciu despre boală.

"Doamnele care operau sistemul, aveau un calculator, au verificat şi mi-au zis că ne pare rău, dar e ceva în neregulă cu sângele dvs. şi nu puteţi să donaţi sânge. La întrebarea mea naturală, de ce? Răspunsul a fost: Ne pare rău, nu putem să vă spunem pentru că este informaţie confidenţială. Nu puteam să înţeleg cum poate informaţia despre mine să fie confidenţială tot pentru mine", povesteşte Stela Leucă.

Aşa şi nu a aflat atunci ce probleme de sănătate are. "Normal, că mi-au dat lacrimile. La insistenţa şi rugăminţile mele mi-au scris pe un colţişor de hârtie două hieroglife pentru mine atunci. Era un indicator la unul din testele de sănge. Mi-au zis: Mergeţi şi vă verificaţi sângele. La întrebarea mea, ce să verific în sânge, nici un răspuns", îşi aminteşte femeia. 

Avea să afle doar după ce a dat mai multe analize. 

"Aveam cel mai periculos genotip de Hepatită C. Cel mai periculos-unu, cel care se tratează cel mai dificil, doi şi trei, orice lună făcea diferenţa în tratamentul meu, nemaivorbind de peste un an de zile", adaugă Stela Leucă.

Medicii spun că Hepatita virală cronică de tip C nu se manifestă în niciun fel, decât în momentul când este déjà prea târziu.

"Se dezvoltă o boală cronică care are risc de apariţie a cerozei hepatice şi a cancerului hepatic. Persoana nici nu poate să cunoască că este purtător de virus C, fiindcă cel mai important simptom este astenia fizică, şi atunci persoana consideră că a obosit, a lucrat mai mult, dar acesta este unicul simptom care să ne sugereze existenţa acestei boli", explică medic gastro-enterolog Angela Pâltec. 

Aşa că tânăra nu avea de unde şti că viaţa îi atârna de un fir de aţă.

Stela nu este singurul caz de acest fel. Bărbatatul din imagine a aflat despre boala gravă de care suferea la un an după ce donase sânge, la fel, în timpul campaniei de donare. Nu a vrut să ne divulge boala gravă de care suferă, dar ne-a povestit cum a aflat despre ea.

"Dacă nu mă duceam peste un an de zile să donez sânge repetat, până acum nu era să cunosc că am aşa ceva. Cred că nu este normal. Poate în acest an urma să se întâmple ceva important. Să fi sunat măcar. Când au deschis calculatorul, acolo erau toate datele, inclusiv unde locuiesc. Nu aveau niciun motiv să spună că nu puteau să mă găsească. Era şi un număr de telefon şi o adresă", spune bărbatul. 

La fel ca şi în cazul Stelei, cei de la Centrul de Transfuzie a Sângelui nu i-au spus ce virus i-a fost depistat. I-au dat doar nişte indici cifraţi, şi asta după ce a insistat.

"Au zis că nu au dreptul să dea informaţii, că asta nu este obligaţiunea lor, adică ei nu au nimic cu aşa ceva. Ceva s-a depistat, atât. Mai departe este problema ta personală. Să fie un medic care măcar să te susţină. Să-mi spună la ce medic să mă adresez, din ce domeniu, dar nu la insistenţa mea să-mi scrie un cifru pe ascuns, undeva sub masă cu creionul. Şi încă să-ţi spună: 'Nu spune nimănui că ţi-am dat'", adaugă bărbatul.

Potrivit datelor Centrului Naţional de Transfuzie a Sângelui, anul trecut dintre cele peste 80 de mii de donaţii, 0,8 la sută erau infectate cu cea mai gravă formă de Hepatită C, iar alte 0, 005 procente - cu Virusul HIV. Asta ar însemna că este vorba despre zeci de oameni infectaţi cu boli ucigătoare. S-ar putea ca până în ziua de astăzi, ei să nu aibă habar că suferă de o boală grea. Cum e posibil ca oamenii care vin să salveze alte vieţi, să fie lăsaţi de izbelişte? 

"O instituţie de stat deţine informaţia precum că sângele persoanei este infectat, dar ajunge numai în cazul cănd o solicită persoana, asta spune legea, asta se respectă. Deşi suntem instituţie de stat , ne cunoaştem responsabilităţile, dar nimeni nu ne dă dreptul să încălcăm legislaţia", explică directorul Centrului de Transfuzie a Sângelui.

Aşa se întâmplă de mai bine de doi ani. De atunci, de când a intrat în vigoare Legea cu privire la protecţia datelor personale. Dar să nu existe oare un sistem de informare a acestor persoane ca să le se ofera şansa de a se trata şi de a-i păzi pe oamenii din jur de o eventuală infectare? Responsabilii din sistemul de sănătate nu se pot determina deocamdată care instituţie medicală ar trebui să aducă această informaţie la donatorul infectat.

"Există păreri ca informaţia să fie adusă de către Centrul Naţional de Transfuzie a Sângelui în teritorii să fie transmisă medicului de familie. Alţii zic să fie transmisă Centrelor de Sănătate publică raionale, pentru a fi transmisă mai departe. După părerea noastră, aceasta încalcă confidenţialitatea datelor cu caracter personal. Imaginaţi-vă că lista cu persoane infectate, nu ştiu, de sifilis, spre exemplu, este transmisă la medicul din raion, epidemiolog. Acela, de datoria lui e să vină acasă să informeze persoana că iată este infectată, sună un pic straniu", este de părere directorul, Centrului Naţional pentru Politici şi Analiză în Sănătate, Viorel Soltan.

Ca să fie clar, de la Centrele de colectare a sângelui probele suspectate că ar conţine infecţii hemo-transmisibile sunt duse la laboratoarele de referinţă. Este vorba despre Centrul pentru maladii Comunicabile, Dispensarul Dermato-venerologic şi Centrul de Sănătate Publică. Probele sunt transmise cifrat, fără datele personale ale donatorului. Acolo se confirmă sau se infirmă prezenţa viruşilor. Înapoi, vin doar rezultatele confirmate. Reiese că informaţiile complete le deţin doar centrele de colectare a sângelui. Deocamdată iată ce se întâmplă, spre exemplu, cu donatorii care au sângele infectat cu HIV.

"Nu noi comunicăm, informează Centrul de Maladii Ccomunicabile, cei care constată la etapa finală că există sau nu există. Noi le dăm o probă, o probă cifrată şi atât. Codată, nici nu-i familie nimic. Până la urmă, dacă persoana nu se interesează personal, nu are această informaţie. Este codată absolut orice informaţie, dacă vine personal, i-o prezentăm", menţionează Svetlana Cebotari.

Aşa deci, nimeni nu va face nimic pentru a-l informa pe donator că este bolnav. Iar atunci când i se colectează sângele, nu i se va propune să semneze o cerere prin care ar solicita instituţiei să fie informat despre rezultate. Unii responsabili recunosc că ar exista soluţii, deocamdată însă, nimeni nu întreprinde nimic pentru a schimba ceva.

"Aveţi perfectă dreptate, există un punct vulnerabil care cere de a fi completat, dar această completare poate fi numai în contextul de a-şi spune poate, modificării respectivelor articole din legea dată, dar, la moment, noi ne conducem de legislaţia care este în vigoare şi care este obligatorie pentru noi. Unele segmente ale acestor articole cer de a fi perfectate", consideră vicedirectorul Centrul Naţional de Sănătate Publică Constantin Spânu. 

"Este o lacună în cadrul sistemului sănătăţii şi într-adevăr nu există la moment nici un regulament care ar reglamenta clar ce se întâmplă cu acei care donează sângele şi acest sânge este infectat. Este un domeniu destul de sensibil. Ministerul Sănătăţii împreună cu Centrul de Transfuzie a Sângelui ar trebui să elaboreze acest regulament cât de curând posibil. Informaţia aceasta trebuie să vină nemijlocit de la operatorul care prelucrează informaţia aceasta cu caracter personal şi aceasta este Centrul Naţional de Transfuzie a Sângelui", consideră  Viorel Soltan.

Cine ştie cât timp va mai trece până când autorităţile se vor autosesiza în această situaţie ieşită din comun. Cert este că mulţi donatori al căror sânge este infectat, nu ştiu nimic despre asta.