Studiul s-a desfăşurat pe 43 de delfini din şase parcuri zoologice sau acvatice diferite din Brookfiled. Cele şase unităţi au schimbat de-a lungul anilor animalele între ele, observându-le însă în mod integrat. În cadrul experimentului, delfinii au ascultat înregistrări cu fluierături ale confraţilor lor. S-a observat că au reacţionat mai mult la fluierături familiare, adică ale delfinilor cu care fuseseră în contact, chiar cu mulţi ani înainte.

"Când aud un delfin pe care îl cunosc, se apropie repede de portavoce. Uneori se învârt, fluieră şi încearcă să obţină un răspuns", spune Jason Bruck, autorului studiului.

Potrivit cercetătorului, delfinul are un nivel de recunoaştere "comparabil cu memoria socială a omului". Acest tip de recunoaştere ar putea fi chiar mai durabil la delfin decât la om, arată Bruck, pentru că fluieratul delfinului rămâne neschimbat câteva decenii, în timp ce figura umană se modifică pe parcursul timpului.

Nu se ştie în schimb de ce delfinii au o memorie socială atât de lungă. În libertate, ei au o speranţă de viaţă medie de 20 de ani, însă unele exemplare trăiesc şi 45 de ani şi chiar mai mult.