E înconjurată de grija părinţilor şi a celor patru fraţi. Îi place să deseneze, să coloreze, să citească poezii şi poveşti. Îşi îmbrăţişează mama de parcă ar vrea să fie sigură că rămâne cu ea. De fapt, este mama adoptivă, iar fraţii sunt copii luaţi în plasament maternal. Pentru Iana, însă, toţi sunt familia ei. Un singur lucru ar mai vrea: nişte cărţi frumoase. Cu poveşti.

De vreo jumătate de an, Iana citeşte singură, fiindcă acum e mare. Are şapte ani. Numai că trebuie să-şi găsească un loc unde să nu o deranjeze nimeni. E drept, băieţii mai fac gălăgie, dar au şi grijă de fetiţă.

Iana a învăţat că poveştile sunt şi lecţii de viaţă. Una a învăţat-o din păţania iezilor mâncaţi de lupul cel rău.

Lidia Burghilă o priveşte cu drag pe fetiţă. O creşte de când abia se ţinea pe picioare. Acum mai are grijă temporar şi de patru băieţi abandonaţi. Le oferă dragoste şi o casă. Un singur regret are. Femeia ştie că e bine pentru copii să îi ajuţi să umble prin lumea basmelor. Şi i-a ajutat, atât cât a putut.

Iana, însă, e pasionată de poveşti. Preferatele ei sunt "Capra cu trei iezi", "Soacra cu trei nurori" şi "Punguţa cu doi bani".