PCRM anunţă timid începerea "revoluţiei", despre caracterul căreia nu este prea clar. Desigur, există o doză de nemulţumire a populaţiei, combinată cu stare generală de apatie şi dezamăgire în clasa politică per ansamblu.

Populaţia nu doar este dezamăgită doar de actuala guvernare, ci de toţi politicienii şi partidele politice din ţară. Indiferent de operaţiile estetice efectuate, baba rămâne babă. Procesul dezintegrării morale, ideologice şi instituţionale a Partidului Comuniştilor nu mai poate fi oprit. Probabil, "revoluţia" din această toamnă va fi o scenă finală, după care va urma o dezintegrare rapidă a cadavrului. Nici chiar membrii PCRM nu Ultimile mişcări ale PCRM înainte de moarte.

Ţara are nevoie de o nouă opoziţie unită, sunt chiar atât de naivi să creadă că vreo câteva mii de pensionari leşinaţi de foame vor băga în sperieţi Guvernul şi Parlamentul, mai ales după eşuarea acţiunilor din anii trecuţi. Tineretul, fără de care este imposibilă realizarea oricărei revoluţii, nu se grăbeşte să adere în rândurile simpatizanţilor PCRM, din cauza mesajelor moldoveniste şi românofobe promovate de partea marazmatică a partidului. Partidul Comuniştilor rămân a fi un partid al pensionarilor şi minorităţilor etnice, dar şi aceste grupuri s-au plictisit deja de lipsa unui mesaj şi unei politici clare ale liderilor şi activiştilor comunişti.

Desigur, comuniştii sunt nevoiţi să facă "mişcări", cel puţin de ochii lumii, pentru că „mişcarea înseamnă viaţă”, mai ales când este vorba de viaţa politică. Doar că această mişcare nu le va putea salva de sfârşitul eminent. PCRM va muri, iar moartea lui trebuie grăbită deja, pentru a putea face faţă unor noi forţe sănătoase, care ar fi capabile să preia stindardul opoziţiei, cu care să vină la guvernare în următorul scrutin electoral.

"O revoluţie cu voie de la primărie", cu un Voronin păzit pe banii statului, un PCRM aliat cu liberalii la împărţirea bunurilor municipiului Chişinău, cu un PCRM care se bucură de ameninţările la adresa statului, pe care ei pretindeau cândva că îl apără, nu prea trezeşte mari speranţe. Mai curând, populaţia tinde să privească toate acestei mişcări nişte show-uri neserioase şi de prost gust, regizate şi realizate fără un pic de talent şi inspiraţie.

Nu poate fi oprit nici procesul degradării partidelor aflate la guvernare. Evacuarea şobolanilor de pe navele naufragiate se face tot mai simţită, pe unde deschis, pe unde mai "englezeşte". Se prea poate că deja până la sfârşitul acestei toamne, vom fi martorii unor metamorfoze miraculoase – moartea unor partide şi naşterea altora, cu vechi personaje în rolurile centrale, toţi spălăţei şi neprihăniţi, la cravată, pieptănaţi şi unghiile tăiate. Doar că aceste formaţiuni nu prea au ce oferi alegătorilor: ei nu au capacitatea de a elabora un mesaj nou, pe care l-ar dori să audă alegătorul şi nici nu dispun de un capital de încredere necesar.

Iată de ce a devenit absolut necesară mobilizarea tuturor elemente sănătoase ale societăţii, care ar fi capabile să depăşească interesele de partid, exclusivismul ideologic şi tot felul de fobii, pentru a constitui un nou pol al puterii, capabil  să atragă atât electoratul muribundului PCRM, cât şi electoratul partidelor de la guvernare.

Autor: Octavian Racu

Sursa: VoxPublika.md