Copiii hipoacuzici din Moldova luptă nu doar cu boala, ci şi cu problemele unui sistem defectuos. Micuţii sunt nevoiţi să-i înţeleagă pe cei din jur citind pe buze, deşi ideal ar fi să comunice prin semne. Mai mult, reprezentanţii Asociaţiei Surzilor afirmă că aceşti copii nu au parte de instruire calitativă şi sunt discriminaţi.

Zilele trecute, Alisa, în vârstă de zece ani, a mers la un doctor care, însă, a ignorat-o, pentru că nu a înţeles-o.

Părinţii spun că trebuie să-şi ducă fii şi fiicele cu probleme de auz la grădiniţa la care merg şi copii cu deficienţe locomotorii.

"Şi ea pe dânşii îi copia şi de exemplu, când se făceau lecţii, copilul cela a căzut, ea lasă fata şi se duce să-l ridice. E lucru normal, dar nu trebuie să fie la un loc", a spus o mamă.

Potrivit reprezentanţilor Asociaţiei Surzilor, copiilor hipoacuzici le este încălcat dreptul la instruire. "Copiilor care provin din familii unde părinţii sunt sănătoşi le este foarte greu, pentru că ei practic nu au de unde să înveţe această limbă", a explicat Natalia Babici, manager Asociaţia Surzilor.

Responsabilii de la Ministerul Educaţiei ştiu că au obligaţia să-i asigure pe copiii hipoacuzici cu manuale, ca aceştia să înveţe limbajul semnelor, dar spun că deocamdată, nu prea au bani.

"Este vorba despre modalităţi de elaborare şi printare a acestor materiale, care într-adevăr sunt costisitoare. Ne propunem să venim şi aici să venim cu un sprijin, dar pentru asta trebuie să lucrăm, ca să venim cu un proiect concret", a declarat viceministrul Educaţiei Liliana Nicolaescu-Onofrei.

Celor peste două mii de copii hipoacuzici care sunt în Moldova le revin doar opt specialişti în limbajul mimico-gestual.