Timp mai bine de 400 de milioane de ani, moluştele din clasa Poliplacofore au cutreierat mările folosindu-şi dinţii negrii pentru a ronţăi roci acoperite de alge. Un astfel de animal se deplasează graţie unui singur picior muscular. În schimb, el are o cochilie alcătuită din opt plăci, iar unele exemplare pot atinge vâsrta de 20 de ani. Dar ce s-a dovedit cu adevărat fascinant sunt dinţii acestor creaturi, alcătuiţi din magnetit, cel mai dur material creat de un organism viu, relatează Descoperă.ro.

Recent, profesorul Lyle Gordon, de la Northwestern University din Evanston, Illinois, a reuşit să înţeleagă mai bine modul în care se dezvoltă moluştele din clasa Poliplacofore. Echipa de cercetători coordonată de Gordon lucrează la sintetizarea unui material super-dur în laborator, motiv pentru care au fost interesaţi de această moluscă. Adesea, crearea substanţelor asemănătoare cu magnetitul (un oxid de fier utilizat în electronică şi pentru dispozitive medicale) necesită temperaturi şi presiune extrem de mari, dar şi condiţii foarte acide sau foarte bazice.

"Însă aceste animale, care există de milioane de ani, au fost capabile să formeze oxid de fier în apa oceanelor, în condiţii benigne, având la dispoziţie doar fierul extras din algele pe care le consumă. Este un proces uimitor", a explicat Gordon. 

Gordon şi colegii lui folosesc un microscop special pentru a studia dinţii animalului numit Chaetopleura apiculata, o moluscă cât o unghie. Dispozitivul extrage dintr-o substanţă atomi încărcaţi, permiţându-le oamenilor de ştiinţă să le identifice locaţia şi identitatea chimică a atomilor din material. 

(Foto: Lyle Gordon/Northwestern University)

Folosind această "sondă atomică", Gordon şi echipa sa de oameni de ştiinţă au reuşit, pentru prima dată, să observe la scară nanometrică ce se întâmplă în interiorul dinţilor de Poliplacofore. 

"Ceea ce am descoperit este că există proteine şi zaharuri îngropate în dinţi şi pe care animalele le folosesc pentru a forma oxid de fier” a declarat Gordon explicând că în gelul din centrul unui dinte, fibre de glucide se împletesc pentru a forma o schelă care uneşte ionii încărcaţi pozitiv, precum magneziul sau sodiul. Apoi, aceşti ioni se leagă de proteine încărcate negativ care colectează fierul, asigurând un model detaliat pentru dezvoltarea stratului de magnetit. 

Moluştele din clasa Poliplacofore au sute de dinţi pe limbă, cei mai vechi fiind dispuşi pe vârful limbii, iar cel mai noi în partea din spate.