Viaţă DISTRUSĂ pentru o "doză de fericire". Cum e să fii dependentă de droguri şi să naşti patru copii
Când au gustat prima oară, au avut senzaţia că li s-a deschis uşa spre o lume specială, departe de problemele banale ale vieţii de zi cu zi. Încet-încet, şi-au făcut abonament la dreptul de a-şi injecta în venă iluzia fericirii. Şi-au risipit tinereţea, şi-au distrus trupul şi sufletul. Ei sunt dependenţii de droguri.
Pare o secvenţă din viaţa unei familii obişnuite, însă realitatea este alta. Tatiana trăieşte doar parţial în aceeaşi lume împreună cu copiii săi, iar timpul îl măsoară cu intervalele dintre două doze de drog.
"În toţi aceşti 20 de ani eu am consumat opiu", a mărturisit femeia.
Drogul a început să-i otrăvească viaţa imediat după căsătorie. "Am făcut cunoştinţă cu soţul meu. Eu nu ştiam că el consumă droguri. Apoi, când am început să locuim împreună, am văzut cu ce se ocupă el. Am fost interesată şi am încercat şi eu. Iată aşa a început totul", a relatat Tatiana.
Îşi aminteşte că primele doze au dus-o într-o lume ireală, în care i se părea că simte fericirea la modul absolut. Într-o clipă de luciditate a înţeles că era o senzaţie falsă, dar ... "Am ajuns atât de departe, încât nu mă mai puteam opri. Deja eram bolnavă şi dimineaţa aveam nevoie de o nouă doză", îşi aminteşte Tatiana.
Şi tot aşa, 7.300 de dimineţi. Nici mama, nici faptul că a adus pe lume patru copii nu au reuşit să o oprească din această cursă absolut sinucigaşă. "Niciodată nu am crezut că ea va ajunge până la aşa ceva", spune mama Tatianei.
Şi de parcă acest blestem nu ar fi fost suficient, Tatiana, la fel ca şi alţi narcomani, este infectată cu HIV: "Am probleme cu picioarele. Înainte, când eram în formă, nu mă dureau picioarele."
La nivel naţional sunt oficial cam 10.000 de consumatori de droguri. Statistica neagră estimează că, de fapt, numărul este dublu. Iar anual mor de la 50 până la 60 dintre aceşti oameni.
"Conform statisticilor de care dispunem, în familiile acestor persoane cresc şi se educă circa 2.000 de copii", a comunicat directorul Dispensarului Republican de Narcologie, Mihail Oprea.
"Există riscul ca şi copiii să imite comportamentul părinţilor. Mai ales copiii care văd ce fac părinţii", a atenţionat Aliona Ciobanu, psiholog, asistent de proiect.
Mulţi dintre narcomani sunt convinşi că soarta lor este pecetluită. Însă există dovezi că nu este aşa. Anual, în jur de 800 de persoane reuşesc să scape din capcana dependenţei.