Povestea satului Ciuciuleni din raionul Hânceşti începe acum peste patru sute de ani. S-au schimbat multe de atunci, nu şi forma caselor mici, cu pereţi şi podele din nuiele şi lut frământat, dar şi cu acoperiş de paie. Abia acum, ecologiştii europeni descoperă că asemenea locuinţe sunt sănătoase, odihnitoare şi prietenoase cu mediul.

Ciuciuleni este singurul sat "aşezat pe sute", o expresie care evocă batalioanele de soldaţi dislocaţi pe vremuri în zonă. Locuinţele tradiţionale se făceau din lut cu nuiele împletite, şi sprijinite pe amnari, adică patru stâlpi din lemn.

"Aici era casa cea mare. Era un pat. Acolo se puneau hainele sub pirostie. Podul e cu grindă", a menţionat proprietara casei, Fionia Buza.

Pe vremuri, se strângea toată mahalaua să dea o mână de ajutor cui voia să-şi facă o casă. Aşa că vecinii munceau cot la cot, şi de dimineaţă până seara terminau construcţia, căreia îi puneau acoperiş din stuf, paie sau şindrilă. Neapărat, casa avea şi o prispă.

"În fiecare an le dădea cu var. Pe jos era cu lut, în toată sâmbăta se spală podeaua, înainte dădeam cu lut", a explicat locuitoarea satului Ciuciuleni Zina Boldeş.

Specialiştii etnografi constată că forma caselor din regiunea centrală a ţării a rămas aceeaşi de sute de ani. "Casa este construită patrată, are coperişul din patru pante. Casele tradiţionale, cele vechi, erau cu două camere sau o cameră. Cei mai înstăriţi îşi permiteau case cu trei camere. Tinda era o cameră de intrare. Soba împărţea camerele în două şi aveam şi casa mare ca pretutindeni în satele noastre", a precizat etnograful Maria Ciocanu.

Atestat documentar la 1430, Ciuciuleni era pe vremea aceea un sat de răzeşi care făceau negustorie cu vin, prune uscate şi miere.