Peste două mii de oameni sunt privaţi de dreptul la familie, studii şi libertate. Stigmatizaţi în mod iresponsabil drept irecuperabili, ei sunt izolaţi în internate, unde statul le asigură doar supravieţuirea. Mai grav este că, de multe ori, aceşti copii sunt diagnosticaţi greşit. Este şi cazul câtorva elevi de la Casa internat pentru copii cu deficiențe mintale din Orhei.

La 13 ani, Gheorghiţă este abia în clasa a treia. Nu e vina lui că i s-a oferit prea târziu şansa de a merge la şcoală. Povestea lui a început cu momentul în care sistemul l-a catalogat drept irecuperabil şi l-a condamnat să trăiască într-o casă internat pentru copii cu deficienţe mintale. La fel ca şi în alte mii de cazuri.

"A izola un om sau un grup de oameni într-un spaţiu închis înseamnă că am redus omul respectiv la nivel de animal", a spus psihologul Mahommadifard Gholamali.

Gheorghiţă a fost închis aici pentru că suferea de hidrocefalie, adică acumularea în exces a lichidului cefalorahidian la nivelul creierului. Boala i-a redus din posibilităţile naturale de a învăţa, dar internatul aproape i le-a distrus.

"Era ca un copil de vreo doi anişori. Nu ştia să facă nimic ce să facă. Trebuia hrănit cu linguriţa, trebuia să meargă cineva la veceu cu el", a menţionat Ecaterina Nagomir, cadru didactic de sprijin.

Dar, înconjurat de afecţiune şi îndrumat cu răbdare, în câteva luni, băiatul a dat semne de evoluţie.

"Georghiţă cunoaşte să scrie numerele până la 20. Ştie singur să-şi scrie numele de familie şi spune poezii", a declarat Marta Cornescu, profesoară.

Totul a fost posibil datorită unei organizaţii internaţionale care a reuşit să reintegreze copilul în familia lui biologică.

Şi fraţii Poraico au crescut în instituţia de la Orhei. Mama lor spune că a fost nevoită să-i lase în grija statului. Drama este că în Internatul din Orhei au ajuns ambii fraţi, deşi doar unul avea nevoi speciale.

"Nicolae Poraico nu trebuia să ajungă în această instituţie", a afirmat Ludmila Malcoci, directorul unei organizaţii internaţionale.

Nicuşor, cum îi spune cu duioşie profesoara, a fost pentru fratele bolnav şi mamă, şi asistentă medicală, şi protector.

"Sunt băieţi care-l bat. Dar eu nu le dau voie să-l bată", a menţionat Nicuşor.

Dar nu uită şi nu iartă faptul că adulţii care ar fi trebuit să-l ajute în internat l-au bătut şi l-au umilit, călcându-i în picioare copilăria.

"Zina şi Aurica ne băteau cu varga, cu ciomagul. Ne legau mâinile după spate", îşi aminteşte băiatul.

Când mama lor a aflat prin ce trec copii, i-a luat imediat copiii de acolo, deşi nu ştia unde se va duce cu ei. Gestul său a impresionat o organizaţie nonguvernamentală, care i-a sărit în ajutor.

"Atunci am cumpărat o casă şi am luat băiatul din această instituţie, pentru că asta cred că era o crimă faţă de el", a precizat Ludmila Malcoci.