Se feresc să-şi arate faţa când desenează, dar urma trecerii lor se vede peste tot. Uneori apare în forma unor imagini ciudate şi frumoase, pe zidul podurilor sau al caselor. Alteori, sunt doar nişte inscripţii cu mesaje indecente pe un perete proaspăt vopsit. Sunt forme de exprimare grafică pe care legea le taxează, fiindcă nu contează că artiştii neştiuţi dau sute de euro pe vopsea.

Dhos este unul dintre cei mai activi grafferi din oraş. "Atunci când am dispoziţie, pot face şi câte şapte lucrări într-o lună".

Ca orice artist graffiti, se fereşte de ochii lumii când lucrează. Nu de alta, dar pasiunea lui are şi o latură contravenţională. "S-a întâmplat de multe ori să fiu arestat. Au fost cazuri când îmi spuneau să-mi strâng lucrurile şi să plec acasă, dar uneori îmi confiscau vopseaua şi îmi puneau amendă".

Dmitrii este un alt artist graffiti din tagma lui Dhos. Atâta doar că după ce a testat răbdarea poliţiei moldoveneşti, a verificat-o şi pe a vecinilor. "Am desenat pe o biserică, în Kiev. Ne-au arestat şi am plătit o amendă de 1.200 de dolari. A fost neplăcut, bineînţeles. Am stat închişi într-o instituţie de arest preventiv".

Acasă e mult mai simplu, s-a lămurit artistul dornic de adrenalină când desenează unde nu are voie. Pe scurt, aici amenzile sunt mici, şi nimeni nu se complică să te cheme în instanţă. "Frica mi-a dispărut, cu timpul. Acum pot desena ziua în amiaza mare, afară, fără să îmi fac grijă că am de plătit 100 de lei amendă pentru huliganism. Dar şi huliganismul trebuie demonstrat mai întâi".

De partea cealaltă a baricadei, poliţiştii ştiu că nici nu prea au pârghii legale să pedepsească acest gen de activitate. "Persoanele sunt aduse la poliţie, dar în mai multe cazuri nu sunt sancţionate, deoarece răspundere pentru asemenea contravenţii nu există. Tendinţa în toată lumea este de a recunosşte această acţiune ca o artă şi mergem şi noi în rând cu toată lumea", a declarat şeful de secţie din cadrul Inspectoratului General de Poliţie, Iurie Crîjanovschi.

Adevăraţii pasionaţi ai acestui gen de artă neconvenţională au nevoie, totuşi, nu doar de adrenalină, ci şi de recunoaştere, de admiraţie. Pe care nu o pot obţine dacă desenează în locuri ascunse ochiului public. "Principiul în baza căruia ne străduim să alegem locul este traficul. Adică un loc în care peretele poate fi văzut de cât mai multă lume", spune Dmitrii.

Nu toţi locuitorii Chişinăului sunt entuziasmaţi când văd pe pereţii caselor sau pe garduri asemenea exprimări artistice. "Dacă cineva vrea să-şi arate talentul, nu aşa. Nu sunt locurile potrivite pentru a-şi arăta talentul".

Marile oraşe europene plătesc milioane de euro ca să-şi cureţe zidurile de desenele graffiti. Autorităţile de acolo au rezervat spaţii speciale pentru artiştii care simt nevoia să deseneze, dar au înăsprit şi pedepsele pentru cei care încalcă limitele acestora.

Chişinăul este, deocamdată, un paradis pentru cine vrea doar să mâzgălească la repezeală.