Clopotele cheamă credincioşii la sfânta slujbă sau vestesc până departe despre întâmplări fericite, dar şi nefericite din viaţa comunităţii. Acestea nu doar fac parte din rânduiala creştină a bisericii, dar sunt o filă de istorie şi chiar expresia unui meşteşug împletit cu arta.

Se spune că pentru a răsuna cum se cuvine, clopotul trebuie tras de cineva cu har.

Un clopotar total neobişnuit este Maica Filareta de la mănăstirea Frumoasa, din Călăraşi. A îmbrăcat haina monahală încă de la 13 ani şi mărturiseşte că tot atunci şi-a dorit să bată clopotele.

"Clopotele erau mari, nu prea le ajungeam, dar aveam dorinţa aceasta foarte demult", a spus Maica Filareta.

Maica Filareta spune că atunci când se află în turlă, lângă clopote, parcă simte apropierea unui miracol care o purifică şi o împacă mereu cu sine.

"Primesc ca o binecuvântare pentru că asta mi-am dorit şi când bat clopotele sunt foarte bucuroasă. Am binecuvantare pe toată ziua", a precizat ea.

Modestă, nu prea vorbeşte despre marele premiu luat la concursul naţional al clopotarilor de la Holohora de Sus, din Briceni. Însă, vorbeşte cu însufleţire despre ritualul bătăilor de clopot. Spre exemplu, când începe Liturghia.

"Batem în trei feluri, în numele Sfintei Treimi, al Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt", a adăugat Maica Filareta.

Pentru mănăstire, sunetul clopotelor are o semnificaţie aparte. Practic, rânduieşte ziua.

"Clopotul este un ajutor al stareţului. Spre exemplu, dimineaţa când începe slujba, după aceea când maicile merg la trapeză, iarăşi se bate clopotul. Peste zi când începe cititul Psaltirii, iarăşi se bate clopotul. Seara la vecernie, la pravilă şi tot aşa mai departe", a declarat stareţa mănăstirii Frumoasa din Călăraşi, Maica Benedicta.

Auziţi clopotul? L-a readus la viaţă sculptorul-restaurator Leonid Terehov, unul dintre puţinii specialişti din acest domeniu. A primit binecuvântare de la Mitropolitul Vladimir pentru asemenea lucrări încă de acum 20 de ani. De atunci, a resturat şi confecţionat peste o mie de clopote. Unele au ajuns în biserici din România, Rusia, Ucraina şi Grecia.

"Este de datoria noastră să păstrăm forma clopotului până la milimetru. Şi forma, şi greutatea, şi sunetul lor specific trebuie să le păstrăm. Noi le dăm a doua viaţă. Fiecare clopot, ca şi omul, are timbrul său, constituţia sa, greutatea sa", a afirmat sculptorul-restaurator Lionid Terehov.

Drumul unei asemenea reparaţii este dificil şi presupune zeci de proceduri în atelier.