Sărăcia îl împiedică să-şi dezvolte talentul. Vezi la ce visează un tânăr acordeonist
Cântă la un instrument pe care nu-l mai stăpâneşte nimeni în Moldova la nivel de performanţă. Şi o face de zici că inima lui, în care au încăput prea devreme tristeţi, sărăcie şi o nesfârşită dragoste pentru muzică, stă ascunsă în acordeonul cu butoane. Talentul său poate fi măsurat doar în competiţii de peste hotare, unde Nicolae Chilat ar vrea, dar nu are cum să ajungă.
Refugiat în muzică dintr-un destin care a fost nedrept cu el, Nicolae parcă vrăjeşte sunetele acordeonului.
"Când mă pun să exersez, poate să se petreacă în jurul meu orice, mă concentrez şi nu văd, nu aud nimic în afară de ceea ce fac. Parcă-s într-o altă lume. Mă simt liber", a declarat acordionistul Nicolae Chilat.
Şi totuşi, este o libertate îngrădită, recunoaşte tânărul muzician.
"Are un sunet aproape nici nu diferă registrele are o problemă cu sunetul. Când dau să când ceva mai forte, adică mai tare, el se înăduşă, nu răspund vocile. La intrumentele acestea mai performante au register aici, care se schimbă cu bărbia. Şi e mai uşor", a menţionat Nicolae.
Problema este că foloseşte un acordeon pentru începători, pe care l-a făcut demult să-şi depăşească limitele. Şi zâmbeşte unei amintiri dragi, visând să mai abă parte de aşa ceva.
"Am fost odată la Piatra Neamţ. Am luat locul II. Emoţii foarte mari, prima dată am fost la un concurs internaţional", a mai adăugat Nicolae.
Şi-a împărţit bucuria doar cu mama, fiindcă tatăl a fost răpus de o afecţiune cardiacă în urmă cu cinci ani. Iar din cei două mii de lei pe care îi câştigă, mama nu îşi poate ajuta fiul.
"Eu aş pleca matincă şi aş munci şi zi şi noapte numai să-i dau instrumentul acesta eu să i-l cumpăr, nu să aştept cineva să mă ajute", a spus mama lui Nicolae, Angela Chelian.
Nu a putut face un asemenea pas, fiindcă mai are în grijă o fetiţă de numai cinci ani. Aşa că femeia nu poate decât să ofteze.
"Când era tatăl noi am avut olecuţică de bani, am început a strânge bani pentru un instrument nou, dar dacă s-a întâmplat aşa că tăticul a plecat. E foarte gre", a mărturisit femeia.
Pe Nicolae aceste necazuri nu l-au înrăit. Dimpotrivă, l-au învăţat să privească viaţa în ochi. Chiar dacă nu i-a fost uşor.
"E mai bine să treci prin greutăţi. Înţelegi foarte multe lucruri", a mai spus băiatul.
Profesorul care îl îndrumă are mare încredere în Nicolae şi în şansa lui.
"El poate să ajungă foarte departe. Capacitatea aceasta a lui de a munci nu este dată oricărui elev. El e muncitor, pentru că ştie că numai prin muncă o să dobândească ceva în viaţă. Mai mult nu are cine-l ajuta", a menţionat profesoarul lui tânărilui, Petru Ştiucă.
De Crăciun, adolescentul îndrăgostit de muzică are o singură dorinţă.
"Aş dori un instrument performant pentru ca să-mi continui mai departe studiile. Mai departe fără un instrument nu am ce face", a mai spus Nicolae.