Există lucruri fără de care sărbătorile de iarnă nu ar mai fi la fel de frumoase: jucăriile din brad, cărţile poştale de la cei dragi, sunetul clopoţeilor de colinde şi primele cadouri. Indiferent de vârstă, fiecare om care primeşte Crăciunul în suflet are nevoie o dată de an de toate acestea. Câţiva oameni au vrut să-şi poată aminti de fiecare asemenea momente. Aşa că le-au adunat în colecţii de amintiri şi emoţii.

Sărbătorile de iarnă nu pleacă niciodată din casa familiei Vacaruc. Colecţia ei de jucării pentru pomul de Crăciun este atât de mare, încât nu mai are unde să o ascundă în aşteptarea sărbătorilor.

"În colecţie avem mai mult de 1000 de obiecte", a declarat Larisa Vacaruc.

Spune că a început să colecţioneze jucăriile fragile atunci când a înţeles că nu a păstrat nimic din Crăciunul copilăriei.

"Cred că e o nostalgie de copilărie. De acolo se trage. Astea sunt eroii poveştilor. "Ai, bolit" şi asta tot de acolo e. Acesta este un erou din povestea "Peştişorul de aur", a menţionat Larisa.

Un alt colecţionar din casa căruia nu pleacă niciodată Crăciunul este interpretul Mihai Ciobanu.

"Aproximativ 400 de clopoţei. Noi avem la uşă clopoţel, avem în fiecare odaie", a spus interpretul Mihai Ciobanu.

Diversitatea colecţiei şi pasiunea colecţionarului te ispitesc să intri într-un exerciţiu neobişnuit de explorare a formelor şi sunetelor.

"Ăsta poate să aibă peste 100 de ani. Nemţesc. Eu l-am dat cu spray ca să pară aşa , mai gospodăresc. Ăsta, la fel e un clopoţel , un copilaş, eu îi zic -o nepoţică", a mai adăugat Mihai Ciobanu.

În schimb, pictorul Iurie Caminschi are o altfel de colecţie. Una de gânduri bune încredinţate hârtiei de sărbători, timp de câteva generaţii.

"Cele mai vechi, la mine în colecţie sunt de la începutul secolului XIX. De la 1920, 1930 Asta e încă mai veche. E din 1901, Casa Regală", a relatat Iurie Caminschi.

Pentru că plicurile au apărut mult mai târziu decât cărţile poştale, primele mesaje scrise nu au avut parte de intimitate.

"Era numai destinatarul şi mesajul era scris deschis. Nişte sentimente, pe care le scrii şi poşta poate să le citească, mulţi lucrători ai poştei", a mai spus Caminschi.

Pasiunea Galinei Harjevskaia a pornit de la Ana, o păpuşă primită în dar de Crăciun. Acum are peste 700 de păpuşi vechi şi fiecare a fost cândva găsită de un copil sub brad.

"Am pierdut o păpuşă când eram micuţă şi foarte mult vroiam să mi-o întorc.  Am pierdut-o în 78 şi am găsit-o undeva în 2008", a declarat colecţionara.

Nu are criterii prea stricte de selectare a păpuşilor. Oricum, le iubeşte pe toate la fel, fie că a dat pe ele sute de euro la licitaţii, fie că au costat puţin.