De mai bine de patru ani, locuitorii satului Hâjdieni, din raionul Glodeni, sunt nevoiţi să suporte un miros urât. Şi asta pentru că staţia de epurare funcţioneză doar trei luni pe an. Autorităţile ridică din umeri şi spun că nu pot face nimic, deoarece staţia se află în proprietatea fabricii de zahăr din oraş.

Oamenii spun că, odată cu încălzirea vremii, mirosul este insuportabil:

"Afară nu putem sta, vara la o masă să stai nu poţi, e groaznic".

 "Aici a fost un lac frumos, acum nu ştiu ce fac dau drumul la apele de acolo, cândva oamenii se scăldau. Acuma e stufăriş şi un miros insuportabil. Nu poţi să ţii o pasăre, te temi că te vei otrăvi".

Din cauza sistemului de canalizare învechit, apele reziduale ajung şi în iazul din localitate. "Nu numai că vine mirosul urât, apa respetivă este îmbibată cu microbi, viruşi şi avem un focar de boli în preajma satului Hâjdieni", a declarat primarul din localitate, Valeriu Gârlă.

Depăşirea normei admisibile a substanţelor nocive în apa din iaz a fost depistată şi de Inspectoratul Ecologic. "Au fost depistate majorări la nitraţi. Au fost întocmite procese verbale pe administraţia fabricii de zahăr. Suma amenzii aplicate a fost de 4 000 de lei", a precizat şeful Inspectoratului Ecologic, Vitalie Mahu.

Reprezentanţii fabricii de zahăr spun, însă, că staţia nu funcţionează permanent din cauza costurilor prea mari. "Problema este în supracheltuieli la epurarea apei. Dacă anual primăria oraşului ne achită un milion 900 de mii de lei pentru curăţarea apelor reziduale, noi ajungem să cheltuim 7 milioane", a precizat directorul de la Fabrica de Zahăr din Glodeni, Oleg Scutari.

Preşedintele raionului Glodeni spune că o soluţie ar fi modernizarea staţiei de epurare, dar autorităţile locale nu au bani pentru acest scop.