"Sfântul închisorilor" din România, basarabeanul Valeriu Gafencu va fi canonizat în Moldova
Embed:
Pentru convingerile sale politice a fost aruncat în închisoare. În detenţie, a schimbat extremismul legionar pe smerenia creştină şi a înţeles că nu există nimic mai presus de Dumnezeu. Deoarece erau tocmai vremuri vitrege pentru credinţă, a fost badjocorit şi torturat pentru că nu vroia să se lase de Domnul. Este povestea de viaţă a lui Valeriu Gafencu, basarabeanul supranumit "Sfântul închisorilor" din România.
"Căutaţi fericirea în sufletele voastre. Nu o căutaţi în afara voastră. Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte, decât din lăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălăsluieşte Domnul Iubirii, Hristos. Vedeţi cum, el era la închisoare, dar aşa după cum scrie parcă ar fi fost fericit", spune o rudă îndepărtată a eroului Vera Mustea.
Sunt fragmente din scrierile lui Valeriu Gafencu. S-a refugiat în ţara vecină în 1940, când pământul dintre Nistru şi Prut a ajuns sub ocupaţie sovietică. S-a înscris la Facultatea de Drept şi Filozofie din Iaşi, dar în scurt timp a fost aruncat în închisoare. Basarabeanul de numai 20 de ani a fost condamnat pentru că făcea parte din mişcarea legionară Frăţiile de Cruce, dar şi pentru că îl iubea prea mult pe Hristos.
"În perioada întemniţării sale el a tranformat închisorile din Aiud, Piteşti şi Târgul-Ocna în adevărate altare de jertfă", spune anhimadridul Ioan.
Erau tocmai vremuri de prigoană religioasă. Valeriu Gafencu şi colegii lui de suferinţă erau în permanenţă forţaţi să renunţe la credinţă. Iar gardienii îşi dădeau frâu imaginaţiei atunci când era vorba de batrojocră şi tortură.
"Erau condiţii de exterminare, efectiv de exterminare fizică. Fiecare deţinut era numit bandit, unde fiecare deţinut era scuipat în faţă, era îmbrâncit în orice moment", susţine fostul preşedinte al Asociaţiei studenţilor creştini-ortodocşi Iulian Rusanovschi.
Mulţi consideră că Valeriu Gafencu a devenit un sfânt încă din timpul vieţii.
"Deja fiind bolnav de TBC a primit la un moment dat din exterior medicamentul care în acele timpuri trata tuberculoza - streptomicina. Şi el a refuzat să-şi administeze acel medicament dăruindu-l unui deţinut", mai spune Rusanovschi.
Pentru tăria credinţei sale, pentru smerenia faţă de gardienii care l-au torturat 11 ani, Valeriu Gafencu este considerat un martir. Iar scriitorul Nicolae Steinhardt l-a numit chiar "Sfântul închisorilor".
"El şi-a ştiut ziua morţii sale, ceea ce foarte… doar sfinţii, doar unii dintre sfinţi şi-au ştiut ziua morţii sale", spune blagocinul de Sîngerei, părintele Maxim Guzun.
În oraşul Sîngerei, unde s-a născut Gafencu, au rămas doar rude îndepărtate, care nu l-au apucat în viaţă. Iar această troiţă este singura din ţară, care aminteşte că Valeriu Gafencu este pământean de-al nostru.
"De curând la cancelaria Comisiei sinodale pentru canonizarea sfinţilor bisericii ortodoxe din Moldova, a parvenit dosarul pentru ca ulterior să fie propus spre canonizare nevoitorul Valeriu Gafencu", susţine anhimadridul Ioan.
Viaţa lui Valeriu Gafencu este trecutul pe care suntem datori să-l cunoaştem. Dumnezeu ne învaţă să iertăm, nu să uităm.