2 martie este o zi marcată cu negru în calendarul istoric al ţării noastre. Deşi, au trecut 28 de ani de la războiul de pe Nistru, rănile evenimentelor tragice de atunci încă mai dor, iar conflictul rămâne nesoluţionat.     

În septembrie 1990, Tiraspolul a proclamat aşa-numita independenţă a regiunii, iar doi ani mai târziu, la două martie 1992, a început războiul. Efective ale gărzii transnistrene şi unităţi de cazaci au atacat postul de poliţie din Dubăsari, aflat sub juristidicţia Chişinăului. Pentru că în acea perioadă Moldova nu avea armată, a fost implicată Poliţia. De cealaltă parte, au luptat cazaci, voluntari ruşi şi ucraineni.

Cel mai important rol în război l-a jucat Armata a 14-a a Rusiei, cu un efectiv de peste şase mii de militari. Ofiţeri ruşi erau implicaţi nemijlocit în lupte. Mai mult, combatanţii transnistreni au folosit armament de la depozitele ruseşti. Lupte s-au dat în localităţile Dubăsari, Corjova, Coşniţa, Cocieri, Roghi, Tighina şi Varniţa.

Potrivit datelor Ministerului Apărării, în timpul conflictului de la Nistru au murit 286 de oameni, iar alţi 284 au rămas invalizi. La 21 iulie 1992, preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţin, şi cel al Moldovei, Mircea Snegur, au semnat la Moscova acordul de încetare a focului.

Documentul prevedea crearea a trei zone de securitate şi prezenţa unor forţe mixte de menţinere a păcii. Trupele Armatei a 14-a staţionează în stânga Nistrului până în prezent.