Două martie este o zi marcată cu negru în istoria ţării noastre. Au trecut 30 de ani de la războiul de pe Nistru, dar rănile tragediei de atunci încă mai dor, iar conflictul rămâne nesoluţionat.

În septembrie 1990, Tiraspolul a proclamat unilateral independenţa regiunii transnistrene, iar doi ani mai târziu, la două martie 1992, a început războiul. Efective ale gărzii transnistrene şi unităţi de cazaci au atacat postul de poliţie din Dubăsari, aflat sub jurisdicţia Chişinăului. Pentru că în acea perioadă Moldova nu avea armată, apărarea a fost asigurată de efectivele de Poliţie. De cealaltă parte, au luptat cazaci, voluntari ruşi şi ucraineni.

Cel mai important rol în război l-a jucat Armata a 14-a a Rusiei, cu un efectiv de peste şase mii de militari. Ofiţeri ruşi erau implicaţi direct în lupte. Mai mult, combatanţii transnistreni au folosit armament din depozitele ruseşti.

Lupte s-au dat în localităţile Dubăsari, Corjova, Coşniţa, Cocieri, Roghi, Tighina şi Varniţa.

Potrivit datelor Ministerului Apărării, în conflictul de la Nistru au fost ucişi 286 de oameni, iar 284 au rămas invalizi. La 21 iulie 1992, preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţîn, şi cel al Moldovei, Mircea Snegur, au semnat la Moscova acordul de încetare a focului. Documentul prevedea crearea a trei zone de securitate şi prezenţa unor forţe mixte de menţinere a păcii. Trupele Armatei a 14-a staţionează în stânga Nistrului şi în prezent.