Un fenomen cumplit cuprindea ţara noastră acum 15 ani – traficul de organe. Victimelor lui şi astăzi nu le vine să creadă că atât de uşor au căzut în plasa traficanţilor. Erau disperate din cauza sărăciei şi în căutarea unei vieţi mai bune s-au lăsat prea uşor convinse să-şi vândă câte un rinichi. Deşi au vrut să scape de sărăcie, în prezent tot sărace sunt.

În satul Mingir din Hânceşti cel puţin 14 persoane au fost victime ale traficanţilor. Unul dintre ei este Nicolae Bârdan. Şi-a vândut rinichiul în anul 1999, când avea doar 24 de ani.

''Eu locuiam într-o casă străină, m-am căsătorit şi nu aveam casă. Un coleg de al meu de-al meu de clasă a fost la Instanbul şi îl văd peste o lună de zile cu maşină. L-am întrebat de unde are maşina. Mi-a spus că a fost în Turcia şi şi-a cumpărat. Zic, fă-mi şi mie rost să merg acolo, am nevoie de bani să-mi cumpăr şi eu o căsuţă'', povesteşte Nicolae Bârdan.

Acel coleg pe care l-a întâlnit în drum i-a făcut legătură cu o femeie care aranja plecarea doritorilor peste hotare.

''Am întrebat ce o să lucrez. Mi-a spus că la strâns haine, încălţăminte, deşeuri'', spune bărbatul.

Şi cu gândul că se duce la adunat deşeuri, a plecat în Ucraina, iar de acolo, a ajuns la Instanbul. Împreună cu el mai erau trei bărbaţi din sat.

''Ne-au băgat în subsol. Pacientului căruia trebuie să i se dea rinichiul meu, era lângă mine. Acolo mi-au dat un document şi eu am scris că sunt de acord să donez organe'', susţine Nicolae Bârdan.

Pentru organul prelevat cu forţa a fost plătit cu 2.700 de dolari, cu 300 mai puţin decât îi promisese traficanţii.

''Nu ne-au dat cât trebuia. Ne-au amăgit tare mult, noi am fost ca un câine'', mai spune victima.

Din banii pentru rinichi şi-a cumpărat o locuinţă sărăcăcioasă în care stă şi acum. Deja are patru copii, iar necesităţile sunt mult mai mari. Câştigă puţin. Este sudor şi lucrează cu ziua, iar soţia este face menaj la şcoala din localitate. Aşa că după 15 ani de la acel moment tragic, Nicolae a conştientizat că a ajuns să-şi vândă un organ ca să scape de sărăcie şi tot sărac este. Sărac şi cu sănătatea şubrezită rău. Din această cauză, cele mai grele munci cad pe umerii soţiei.

''Eu fac ce e mai uşor pe lângă casei, restul face femeia'', mai spune bărbatul

Iar pentru că victimele au păstrat tăcere, alţi moldoveni au căzut în plasa traficanţilor. Este şi cazul lui Vitalie din satul Susleni, Orhei.

''Nu aş zice că trebui. Mintea proastă. M-am gândit să fac bani uşor şi repede. Banii aceştia puteau fi făcuţi mai uşor şi mai repede'', a menţionat Vitalie.

Oamenii legii au reuşit să dea de urmele doar la două dintre reţelele de traficanţi care erau foarte active atunci la noi în ţară.

''A fost o reţea în care figura un cetăţean al Turciei. Într-o altă reţea care a fost descoperită a fost un cetăţean al Israelului'', a declarat şeful adjunct al Secţiei pentru combaterea traficului de fiinţe umane din cadrul Procuraturii Generale, Viorel Ciobanu.

Din 2001, oficial, nu au mai fost înregistrate cazuri de trafic de organe, cu excepţia unuia de anul trecut.

Este vorba despre un moldovean care ş-a vândut un rinichi altui cetăţean al ţării noastre, iar operaţia de transplant a avut loc în Iran. Şi nu există certitudine că este vorba doar despre un singur caz.