Un sat aproape pustiu, case dărâmate și doar câțiva oameni, pe ici colo, care nu pot pleca de la baștină. Așa arată acum localitatea Cotul Morii, inundată în vara anului 2010. Dar satul a prins viață în altă parte, la câțiva kilometri distanță.

Noul Cotul Morii poate fi considerată localitate europeană, cu școală, grădiniță și centru medical, toate moderne. Un reportaj despre vechiul și noul sat Cotul Morii urmăriţi în continuare. 

Case dărâmate, mobilă distrusă, gospodării abandonate. Aşa arată acum Cotul Morii.

"După toată catastrofa care a fost, noi am rămas niște oameni dezamăgiți, bătuți de soartă", a spus o locuitoare.

Satul mai dă semne de viață. Câţiva oameni au rămas să locuiască printre ruine, pentru că nu se pot despărți de baştină:

"E drept, ne-am învățat, numai că vrem acasă, aici am muncit, aici ne-am făcut din talpă. De copii suntem învățați aici".

"Toată viața am trăit aici, știți cum, parcă nu m-aș duce, dar vom merge căci nu avem încotro".

Oficial, localitatea nu există în circuitul administrativ.

Noul sat Cotul Morii se află la o distanță de aproximativ 15 kilometri față de cel vechi. Deoarece localitatea este deja mai departe de râul Prut și este amplasată în pantă nu mai există riscul ca aceasta să fie inundată.

Satul este frumos, are case una ca una, străzi noi.

"Desigur că ne place, nici nu am ce zice, așa sat minunat, fumos", a zis o femeie.

Noul Cotul Morii are toate șansele să devină o localitate europeană. Datorită faptului că totul a fost făcut de la zero, şcoala, grădiniţa, centrul medical, centrul de creaţie dispun de sedii moderne.

"Aici este construit gimnaziul – grădiniță. Costul acestui gimnaziu este 32 de milioane. Eu cred că multe localități ar visa să aibă așa școală", a precizat primarul comunei Cotul Morii, Lucia Guştiuc. 

"Aici avem lavuare, copii se spală singuri. Acolo aveam ca la sat, se spălau la lighean", a explicat o educatoare.

În satul nou a fost ridicată și o biserică. Pentru ca localitatea să fie cu adevărat europeană, mai trebuie construit apeduct, drumuri de calitate şi o casă de cultură.