Ţara suntem noi şi faptele noastre! Noi decidem cum va fi scrisă istoria şi cum va arăta viitorul. Cele mai adânci urme în istoria şi destinul unui ţări sunt lăsate de hotărârile inspirate sau nereuşite ale oamenilor de stat.

Punctul culminant al mişcării pentru independenţă a fost semnarea declaraţiei prin care am spus lumii întregi ceea ce ne dorim. În ziua de 27 august 1991, o mare de oameni a scris în Piaţa Marii Adunări Naţionale cel mai important capitol al istoriei noastre. Atunci ne-am declarat independenţa.

În scurt timp, însă, independența Moldovei a fost pusă la grea încercare. În data de 2 martie 1992, începe războiul de la Nistru, care a lăsat în urmă sute de morți şi răniți, familii despărţite şi destine distruse.

Gărzi separatiste şi unităţi de cazaci mercenari au atacat postul de poliţie din Dubăsari. Autorităţile de la Chişinău au ripostat cu trupe de poliţişti, pentru că tânărul stat Republica Moldova încă nu avea o armată. Trupelor separatiste li s-au alăturat militarii ruși din Armata a 14-a, dislocaţi în stânga Nistrului, iar rana deschisă atunci sângerează şi acum.

Venirea la guvernare a Partidului Comuniștilor, în anul 2001, este o nouă filă în istoria țării. Doi ani mai târziu, liniștea Moldovei a fost tulburată de încercarea Kremlinului de a federaliza Moldova prin aşa-zisul Memorandum Kozak. Perioada este marcată de proteste stradale non-stop în centrul Capitalei.

Comuniștii rămân la guvernare până în anul 2009.

În primăvara acelui an, mii de tineri au ieşit în Piaţa Marii Adunări Naţionale, dezamăgiţi de rezultatele alegerilor parlamentare. Protestele paşnice au degenerat însă în violenţe, fiind devastată clădirea Parlamentului şi cea a Preşedinţiei. Atunci a ars și originalul Declarației de Independență a Moldovei.

Moldova a întors o nouă pagină în istorie în data de 27 iunie 2014, când a semnat, la Bruxelles, Acordul de Asociere şi Liber Schimb cu Uniunea Europeană.