Oamenii de știință au observat, pentru prima oară, ceva ce știam doar teoretic. Anumiți centri ai creierului sunt conectați direct cu talentul, succesul și atitudinea pozitivă.

Studiul a fost efectuat de FMRIB (Centre for Functional MRI of the Brain) de la Universitatea Oxford. Au fost implicați 461 de indivizi, care au fost investigați în ceea ce privește comportamentul, obiceiurile, limba, educația, veniturile și nu numai. Inițiativa a fost parte din Human Connectome Project, fondat de US National Institutes of Health, în care s-au investit 30 de milioane de dolari, potrivit playtech.ro. 

Stephen Smith, unul dintre profesorii inițiatori ai studiului, a comparat creierul uman cu o hartă cu aproximativ 200 de regiuni distincte. Oamenii de știință au vrut să verifice modul în care aceste regiuni comunică una cu cealaltă, în fiecare caz în parte.

Analiza amănunțită a indicat corelații între trăsăturile pozitive, cum ar fi starea generală bună, și activitățile mai intense în anumite regiuni, asociate cu o cogniție avansată. La polul opus, cei cu venituri mici și diverse probleme au prezentat o conectivitate scăzută în acele regiuni.

Echipa de cercetători susține că a avut ca bază teoria factorială a inteligenței, adaptând-o și incluzând și elemente precum veniturile satisfacția generală. Teoria factorială susţine caracterul complex, multidimensional al inteligenţei. Charles Spearman, psiholog britanic care a trăit la începutul secolului XX, a examinat performanţele mai multor oameni în îndeplinirea unor sarcini (orientare în spaţiu, calcul aritmetic, evaluarea unor sunete muzicale). El a constatat că performanţa unei persoane la o singură sarcină corelează (relaţionează) pozitiv cu cea de la celelalte sarcini.

Pe această bază, Spearman a dedus că toate sarcinile respective trebuie să aibă ceva în comun, iar succesul oamenilor depinde de posedarea unei aptitudini generale, numite factor g. Întrucât acest factor g era atât de important în toate sarcinile, a fost considerat cel mai important aspect al inteligenţei. Pe lângă factorul g, Spearman a susţinut şi existenţa unor factori s (specifici), diferiţi de la o sarcină la alta, în funcţie de condiţiile concrete ale activităţii (artistice, ştiinţifice, sportive). Teoria lui Spearman este cunoscută sub numele de teoria bifactorială a inteligenţei.

Deși există și opozanți ai acestei teorii, cei de la Universitatea Oxford au făcut un pas important în direcția demonstrării unei corelații între activitatea cerebrală și atitudinea generală.