Finalul de septembrie și începutul de octombrie este vremea mustului, prilej de a bea câțiva litri de suc natural de struguri. Mai jos vă prezentăm câteva curiozităţi despre această băutură miraculoasă. 

Cât alcool are mustul

Conţinutul de alcool al mustului variază în funcție de numărul de zile care au trecut de la prepararea sa.

De aceea, trebuie să se ţină cont de câte zile au trecut de când a fost stors nu numai atunci când este consumat de şoferi, ci şi în cazul în care este oferit copiilor, scrie greatnews.ro. 

Imediat după stoarcere, mustul nu conține alcool aproape deloc, concentrația maximă de alcool fiind undeva la 1%.

După trei sau cel mult patru zile, mustul care fermentează începe să pişte limba, prinde un gust acrişor, iar gradul de alcoolemie se duce spre 4%. Deja avem de-a face cu tulburelul, aşa că acesta nu mai este recomandat copiilor şi nici şoferilor. Cu cât trec zilele, cu atât concentraţia de alcool creşte.

Cum ții mustul peste iarnă

Există și o rețetă de a opri mustul din fiert, astfel încât băutura va rămâne dulce mult timp.

Mustul proaspăt obținut se strecoară, folosind un tifon. Apoi, se pune la fiert, la foc potrivit, într-un vas încăpător, deoarece se va forma multă spumă. Această spumă se îndepărtează pe măsură ce se formează, până mustul rămâne limpede.

Aspirinele se dizolvă într-o cantitate mică de must și se adaugă apoi în mustul aflat pe foc. După adăugarea aspirinelor, mustul se mai lasă la fiert încă 5 minute.

După ce se opreşte focul, vasul cu must se lasă la răcit. După ce mustul s-a răcit, se toarnă în sticle din plastic de 1 sau 2 litri, care se închid foarte bine. Sticlele se păstrează la loc răcoros, într-o cămară sau în beci. O sticlă cu must începută trebuie consumată în cel mult 5-7 zile.

La un litru de must se folosesc trei aspirine netamponate.

Siropul de must

Mustul poate fi transformat în sirop, pe care îl puteți consuma, peste iarnă, cu apă minerală sau sifon. Pentru fiecare litru de must (recomandăm, pentru sirop, mustul roșu) aveți nevoie de 300 de grame de zahăr și de o aspirină.

Se fierbe mustul, într-un vas încăpător, timp de 60 de minute, timp în care se spumează de câte ori este nevoie. Apoi se adaugă zahărul și se amestecă, până când se topește. Lichidul cald se pune în sticle bine spălate și cu filet (unele sticle de bulion și de suc natural de fructe din comerț au acel capac cu filet). În fiecare sticlă se adaugă o aspirină. Sticlele se pun una lângă alta și se învelesc bine, cu pături. După 2 zile, se pot așeza în cămară.

– numele de "must" vine de la latinescul "vinum mustum", care înseamnă "vin tânăr";

– probabil ați observat că, atunci când puneți struguri în tească, o mare parte din lichid se scurge de la sine, fără ca strugurii să fie presați. Lichidul scurs din struguri înainte de presare are chiar un nume, "ravac";

– mustul conține mult bor, iar acest detaliu face ca lichidul să contribuie la prevenirea căderilor de calciu.