Eustatie Dabija a domnit în Moldova între anii 1661-1665, scrie Adevărul. A fost numit voievod al Moldovei, la propunerea boierilor ţării şi cu acceptul Porţii.

Domnitorul Dabija a fost iubit de moldoveni, datorită faptului că era cinstit şi cu bun simţ, însă îi plăcea mult şi paharul. Până să ajungă să conducă destinele Moldovei, acesta a fost vornic, paharnic şi ban al ţării.

Timp de 4 ani cît a fost la conducere, în ţară a fost linişte, iar domnitorul petrecăreţ s-a bucurat de sprijinul boierilor. El a rămas în istorie prin prisma portretelor făcute de Nicolae Iorga, Ion Neculce sau Mihai Eminescu, care îl descriau drept un bun bătrân bun, dar beţiv.

Astfel, cronicarul Ion Neculce a arătat că Eustatie Dabija era un mare consumator de vin, precizând câ "aşişdere el be vin mai mult din oală roşie decât din păhar de cristal, dzicând că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar".

Domnitorul Eustatie Dabija l-a impresionat şi pe Mihai Eminescu, care a compus poezia "Umbra lui Istrate Dabija-voievod". Versurile acestei poezii demonstrează încă o dată că voievodul Dabija era un mare petrăcăreţ. 

Eustatie Dabija provenea din Ţinutul Putnei, el fiind voievodul care a introdus o nouă dare, pogonăritul (impozit plătit pentru pogonul cultivat), lucru ce a stârnit nemulţumiri printre podgoreni.

Dabija a reînfiinţat monetăria din Cetatea Sucevei, devenind ultimul voievod care a bătut moneda moldovenească. În timpul domniei sale, au fost bătuţi şilingii de aramă, cunoscuţi popular ca şi "şalăi", monede ce semănau cu şilingii polonezi ai lui Ioan al II-lea Cazimir. 

Voievodul moldovean a fost căsătorit cu Dafina, fiica boierului Mihai Furtună, împreună cu care a avut o fiică. Domnitorul Eustatie Dabija a reuşit să îndeplinească ultima dorinţă a voievodului Miron Barnovschi Movilă, aceea de a finaliza construcţia Mănăstirii Bârnova, din judeţul Iaşi.

Eustatie Dabija a murit la 11 septembrie 1665, fiind înmormântat la Mănăstirea Bârnova.