Un bărbat de origine română stabilit în Franţa, numit Aron, a declarat pentru televiziunea belgiană RTL că îl cunoştea pe Brahim Abdeslam, unul dintre atacatorii de la Paris şi că, în ultimul timp, a remarcat un comportament ciudat al acestuia, asistând, practic, la radicalizarea lui, scrie gandul.info.

Cei doi se cunoşteau de o jumătate de an, iar timp de trei luni au fost colegi de muncă, declară românul.

Aron a povestit jurnaliştilor belgieni cum, cu doar câteva zile înainte de atentate, Brahim Abdeslam ar fi început să-l insulte fără motiv, comportamentul său schimbându-se radical.

"Dintr-odată mi-a spus: sunteţi nişte necredincioşi! Ţigani de rahat, români de rahat!", afirmă bărbatul.

"Apoi a venit la mine, m-a strâns în braţe, m-a pupat şi mi-a spus că-i pare rău că mi-a vorbit aşa. Apoi m-a îndemnat să plec acasă. Eu i-am răspuns: Brahim, ăsta nu eşti tu!", povesteşte Aron.

Acesta i-ar fi spus că nu-l mai recunoaşte, că nu este aceeaşi persoană pe care el o ştia, iar teroristul şi-ar fi cerut scuze, replicând că nu ştie ce s-a întâmplat cu el şi că nu este o persoană rea.

Mai mult, sub pretextul unui voiaj urgent în Maroc, aflaţi pe terasa unei cafenele, Brahim Abdeslam i-ar fi dat românului o fiolă de parfum pe care să o păstreze drept amintire din partea sa.

"Mi-a spus să iau parfumul şi să-l păstrez toată viaţa, ca o amintire din partea lui. În acel moment n-am înţeles la ce se referă", adaugă românul. 

Şi astăzi, Aron îşi aminteşte această scenă premonitorie. Bărbatul mai are în minte şi imaginea unei zile în care, aflaţi la muncă pentru a renova o cafenea, Brahim s-a întâlnit cu alte trei persoane de origine arabă. O parte a conversaţiei între cei patru s-a purtat şi în limba franceză, iar Aron susţine că a înţeles cum Abdeslam era presat să "continue ceea ce a început".

Această apropiere de Brahim Abdeslam l-a transformat în suspect, într-o oarecare măsură, şi pe Aron, astfel că acesta a fost printre primele persoane percheziţionate după identificarea teroriştilor.

Românul spune că nu îşi explică nici astăzi cum a fost posibilă radicalizarea atât de rapidă a colegului său de muncă.