Locuitorii comunei Bălţata, raionul Criuleni, suferă, de mai bine de un deceniu, din cauza întreruperilor în furnizarea apei potabile. Deşi calitatea apei lasă de dorit, tariful a crescut până la 12 lei pentru un metru cub. Sonda este administrată de către o companie ce îi aparţine activistului Fiodor Ghelici. El a recunoscut că sonda îi aparţine, deşi reprezentanţii Primăriei nu sunt de acord cu el.

Locuitorii comunei spun că plătesc pentru apă mai mult decât în cei din alte sate. Pierderile din reţea sunt acoperite din contul lor, iar evidenţa plăţilor se face într-un caiet, fără eliberarea chitanţelor.

Şi furnizarea apei spre grădiniţa şi gimnaziul din localitate decurge cu întreruperi. Din spusele pedagogilor, cei care administrează sonda pot opri apa în orice moment.

"Cum putem noi să respectăm normele de igienă și drepturile copiilor. Veceul nu se poate de folosit, am fost nevoiți să trimitem copii mai mari afară când erau ploi, ninsori sau înghețuri", susține directoarea grădiniței din localitate, Eugenia Verici.

"Costul apei luând în vedere cheltuielile de energie este de patru lei și 40 de bani. Lui aceste întrebări nu i-au plăcut. A venit și a închis furnizarea apei. Niciun document pe drept de proprietate nu ne-a prezentat", a menționat primarul comunei Bălțata, Olga Coronciuc.

Sonda se află pe teritoriul fostului sovhoz „Progres”, care activa pe timpul Uniunii Sovietice. Conform extrasului din registrul cadastral, tot teritoriul şi clădirile aflate pe el aparţin primăriei comunei Bălţata.

În luna noiembrie, consiliul sătesc a decis, în baza datelor din cadastru, că sonda este proprietate publică. Fiodor Ghelici face, însă, trimitere la o decizie de judecată, care a fost pronunţată acum zece ani. El spune că a obţinut sonda încă în cadrul programului „Pământ”.  

"La Cadastru sunt înregistrate numai localurile care au temelie, adică clădirile, iar sonda nu este clădire, este un utilaj. La Chişinău sunt mii de consumatori, iar la Bălţata – doar 125 de gospodării", a precizat Fiodor Ghelici.

Sonda a fost săpată şi amenajată la sfârşitul anilor '60.