Biologul englez Rupert Sheldrake vede în telepatie un al şap­telea simţ al fiinţelor vii (al şaselea simţ fiind cel elec­tric al anghilelor, rechinilor şi pisi­cilor de mare, sen­sibili la elec­trici­tatea corporală a prăzii lor).

Te­lepatia ar face parte, după părerea sa, din viaţa noastră co­tidiană, fără ca noi să ne dăm sea­ma, scrie realitatea.net.

Sheldrake for­mu­lează ipoteza conform căreia, între cei apropiaţi, pă­rinţi şi copii, sau între oameni aflaţi la acelaşi loc de muncă, telepatia func­ţionează de fiecare dată, când ei se înţeleg dincolo de cuvinte.

El mai crede că spiritul nostru emite pre­lungiri invizibile, care intră în contact cu obiec­tele şi fiinţele care ne în­con­joară.

Există mai mul­te ex­pe­rienţe, pentru a des­­coperi şi a dez­volta a­ceastă capa­citate.

Exerciţiul 1: Antre­na­rea telepatiei. "Trans­mi­teţi" un desen. Cereţi-i unui prieten care se găseşte într-o cameră vecină să ghicească ceea ce desenaţi. Se pare că formele geometrice sunt mai uşor de transmis.

Exerciţiul 2: Întâlnirea telepatică. Cereţi-i unui prieten să vă apeleze mental, la orice moment al zilei. Va trebui să aibă la el o fotografie de-a dum­nea­voas­tră. Va nota ora acestui apel telepatic. Şi dum­nea­voas­tră, când vă veţi gândi la el, notaţi ora. Mai apoi, com­paraţi-vă rezultatele. Apelurile au coincis?

Exerciţiul 3: Semnalul invizibil. Aşezat pe scaunul unui autobuz sau la terasa unei cafenele, "ordonaţi-i", în mod telepatic, unei persoane din apropierea dvs. să se întoarcă. Unele persoane, mai sensibile la senzaţia de a fi observate, se vor întoarce mai repede.

Magnetismul: darul de a vindeca

Chinezii îl numesc "chi", japonezii "ki", egiptenii "ka" iar indienii "chakra". Vindecătorii europeni vor­besc despre "fluid" sau "magnetism". Este vorba des­pre o forţă, o energie vitală, pe care o posedăm toţi, în grad diferit, şi de care depinde sănătatea noastră.

Unii dintre noi au capacitatea de a resimţi această forţă, de a o utiliza prin simpla folosire a mâinilor. Când sunt în­­trebaţi despre harul lor, aceşti "magnetizatori", răs­pund că l-au descoperit din întâmplare. Şi toţi la un loc de­scriu fenomene la fel: înţepături în mâini, furni­că­turi, o senzaţie de căldură în vârfurile degetelor, un "flu­id cald" care le curge prin mâini.

De altfel, "pos­tarea" palmelor deasupra unui loc dureros prin atin­gere sau de la distanţă linişteşte durerea, fiind unul dintre gestu­rile utilizate frecvent de către "magne­tizatori".

Iată câteva exerciţii destinate dezvoltării acestui dar. Pentru a reuşi, îmbrăcaţi-vă cu haine din materiale naturale. Ţesăturile sintetice favorizează electricitatea statică, blochează magnetismul.

Exerciţiul 1: Cu ochii închişi, frecaţi-vă, uşor, mâi­ni­le una de alta. Concentraţi-vă asupra respiraţiei şi asupra energiei care pătrunde cu ea în corp. Apoi apro­piaţi-vă palmele una de cealaltă. Opriţi-vă, când simţiţi o uşoară rezistenţă. Deschideţi ochii. Cu cât distanţa dintre mâinile dumneavoastră este mai mare, cu atât aveţi un magnetism mai puternic. Dacă nu simţiţi nimic, încercaţi experienţa mai multe zile la rând, până ce deveniţi mai receptivi.

Exerciţiul 2: Repetaţi exerciţiul 1, dar încercând să daţi mental o formă energiei care vă circulă prin mâini. Imaginaţi-vă că seamănă cu o sferă stră­lu­citoa­re. Odată creată, apropiaţi-o de piept, pentru a fi reab­sorbită în interiorul dumneavoastră.

Exerciţiul 3: Încercaţi experienţa clasică a "mu­mi­ficării biftecului". Luaţi o bucăţică de carne şi aşezaţi-vă mâna, cu degetele lipite, la doi-trei centimetri dea­su­pra ei, timp de zece minute. Reluaţi operaţiunea di­mi­neaţa şi seara, timp de o săptămână. Între două şe­din­ţe, puneţi bucăţica într-un loc curat, dar nu în frigi­der. Ea trebuie să devină seacă şi dură sub ac­ţiu­nea mag­netismului dumneavoastră. Dacă putrezeşte, arun­caţi-o. Dar dacă reuşiţi să deshidrataţi carnea în două-trei zile, înseamnă că sunteţi extrem de dotat.

Exerciţiul 4: Încercaţi să vă adormiţi câinele sau pisica. Aşezaţi-vă în partea dreaptă a animalului şi fixaţi un punct aflat puţin mai jos decât bărbia sa. Apoi împreunaţi-vă mâinile, cu palmele întoarse spre el, la o distanţă de 4-5 centimetri, şi mişcaţi-le încet, de la cap spre coadă. Pasa magnetică trebuie de fiecare dată să fie reluată şi întreruptă în acelaşi loc. Când o sfârşiţi, lipiţi-vă palmele.

Exerciţiul 5: Treziţi animalul. Procedaţi cum aţi făcut mai sus, dar de data aceasta pasele tre­buie să fie rapide. La sfârşit, suflaţi aer rece, ca şi cum aţi vrea să stingeţi o lumânare, spre frun­tea sa, aco­pe­rindu-i ochii cu mâna.

Exerciţiul 6: Ca să simţiţi mai bine cum acest fluid magnetic vi se scurge dintre mâini, aşe­za­ţi-vă palma, în fiecare seară, la câţiva centimetri dea­su­pra mâinii unui apropiat. Ar trebui să simtă căldură.

Câteva sfaturi pentru a dezvolta darul clarviziunii:

Exerciţiul 1: Îmbunătăţirea intuiţiei. Fiţi mai atenţi la senzaţiile fugitive. Pentru aceasta, trebuie să vă des­chi­deţi spre emoţiile care vă încearcă, în loc să le refulaţi. Putem să ne ascuţim sim­ţu­rile cântând la un instru­ment, privind îndelung o cu­loare care ne place, mirosind un parfum, analizând o senzaţie tactilă.

Trebuie să fim încrezători şi deschişi spre ceilalţi, pen­tru a intra în contact cu partea din noi care "vede" dincolo de cu­vinte. Cele mai mari desco­periri ştiinţifice s-au născut dintr-o intui­ţie, nu dintr-un raţio­nament.

Printre alte mii de exemple, se află şi chimistul ger­man August Ke­ku­le, care căuta în van compoziţia chi­mi­că a benzenului. Dar în­tr-o seară, ui­tân­du-se pierdut în flă­cările focului din şemineu, a avut, dintr-o dată, vi­­ziunea unui şarpe care îşi muşca coada. În clipa aceea, a "ştiut" că benzenul era o structură circulară, com­pusă din şase atomi de carbon.

Exerciţiul 2: Intraţi în stare de graţie. Alegeţi un loc liniştit, unde nu veţi fi deranjaţi, şi visaţi cu ochii deschişi, eliminând gândurile care vă bântuie mintea. Cu timpul, veţi percepe lucruri subtile, ascunse sub aparenţa concretă a imaginilor pe care le invocaţi.

Exerciţiul 3: Începeţi să vă antrenaţi pentru clar­viziunea pură. De pildă, încercaţi să ghiciţi ce meserie are cutare sau cutare persoană pe care o întâlniţi pentru prima dată, dacă este căsătorită, are copii, dacă trăieşte într-un apartament sau o casă, înainte de a verifica aceste lucruri deschizând conversaţia. Luaţi în mână un obiect vechi şi contemplaţi-l îndelung, golindu-vă mintea. Poate veţi avea norocul de a vă în­tâlni cu o amintire ce ţine de el. Încercaţi să aflaţi cine vă telefonează, înainte de a vă uita la telefon. Gândiţi-vă la unul dintre apropiaţi, şi imaginaţi-vă ce face în clipa în care vă concentraţi asupra lui. Telefo­naţi-i, apoi, ca să aflaţi ce făcea la ora aceea, pentru a verifica validitatea intuiţiei, scrie Liviu Şuteu în "Formula As".