Ştim cu toţii că timpul curge întotdeauna înainte şi nu înapoi, indiferent de cât de mult ne-am dori să retrăim trecutul. În acest sens, au fost formulate numeroase ipoteze, toate susţinând că săgeţile de timp se deplasează într-o singură direcţie: spre viitor, scrie descopera.ro.

Cercetătoarea australiană Joan Vaccaro (Universitatea Griffith) susţine că a găsit explicaţia pentru care timpul se deplasează înainte şi în sens opus. În mod concret, ar putea exista o diferenţă subtilă între direcţiile în care se deplasează săgeţile de timp (înainte şi înapoi), fapt pentru care întotdeauna ne vom îndrepta spre viitor şi nu înspre trecut.

Una dintre enigmele cu care se confruntă oamenii de ştiinţă atunci când încearcă să înţeleagă noţiunea de timp se referă la faptul că unii atomi sau unele molecule nu par să ţină cont de direcţia în care se deplasează săgeţile de timp. Astfel, anumite substanţe au un comportament aproape identic, indiferent de direcţia în care curge timpul. Acest fenomen nu este, însă, valabil şi în cazul spaţiului, dat fiind faptul că nu putem muta un obiect dintr-un loc în altul, iar acesta să rămână în acelaşi loc. Cele două cazuri sunt cunoscute în lumea ştiinţifică sub denumirea generică de "asimetria dintre timp şi spaţiu".

Conform ipotezei formulate de Vaccaro, direcţiile în care se deplasează săgeţile de timp sunt inegale. "Experimentele făcute pe particule subatomice, de-a lungul ultimilor 50 de ani, au arătat că natura nu favorizează o anumită direcţie a timpului. Din câte s-a observat până acum, mezonii K şi B sunt singurele particule subatomice care se comportă diferit, în funcţie de direcţia timpului pe care o urmează", a declarat cercetătoarea australiană. 

Dovada că mezonii se comportă diferit, în funcţie de direcţia pe care o au săgeţile de timp, sugerează că există o diferenţă care determină modul în care ne deplasăm în timp. "Dacă, într-adevăr, timpul curge întotdeauna înainte, ar trebui să existe şi o mişcare inversă, pe care aş vrea să o măsor folosind particulele K şi B", a adăugat Vaccaro.

Pentru a studia acest proces, cercetătoarea folosit ecuaţiile mecanicii cuantice, bazându-se pe faptul că direcţiile în care se deplasează timpul nu sunt identice. Rezultatele pe care le-a obţinut au arătat că ecuaţiile i-ar putea ajuta pe oamenii de ştiinţă să descrie cu acurateţe structura Universului şi, mai mult decât atât, să găsească noi oportunităţi de cunoaştere a unor fenomene inexplicabile, cum este, de exemplu, călătoria în timp.