Cu toții avem lucruri pe care ne-ar plăcea să le uităm. Amintirile creează anxietate, fobii și chiar sindromul stresului post-traumatic, scrie playtech.ro.

Din fericire, există metode prin care putem scăpa de aceste amintiri, grație științei. 

În trecut, se credea că amintirile sunt stocate într-o anumită parte a creierului, dar, în realitate, acestea implică mai multe conexiuni. Pe scurt, o amintire este creată atunci când proteinele stimulează celulele cerebrale să crească și să formeze noi conexiuni. Odată ce acest lucru se întâmplă, amintirea e fixată în minte, și va sta acolo atât timp cât reflectăm asupra ei și o revizităm. Ceea ce e important de știut, de asemenea, e faptul că nici măcar amintirile pe termen lung nu sunt stabile. Dimpotrivă, devin maleabile ori de câte ori le vizitezi, potrivit Science Alert.

Acest proces se numește reconsolidare și explică de ce amintirile se modifică în timp, într-o măsură mai mică sau mai mare. 

Procesul de reconsolidare e important și pentru că aici pot interveni experții. "Amintirile pot fi manipulate pentru că se comportă de parcă ar fi din sticlă, fiind într-o formă foarte maleabilă pe măsură ce sunt modelate, până devin solide", a explicat Richard Gray pentru The Telegraph. „Atunci când o readuci în atenție, devine iar moale și poate fi modificată până se întărește din nou”.

Studiile anterioare au arătat că blocarea unei substanțe numite norepinefrină, care e responsabilă pentru reacții precum transpirarea palmelor sau acceleralea pulsului, poate ajuta la estomparea amintirilor trumatice și încetarea asocierii lor cu emoții negative. De exemplu, la sfârșitul anului trecut, cercetătorii din Țările de Jos au demonstrat că pot scăpa un arahnofob de teama de păianjeni prin administrarea de propranolol pentru blocarea norepinefrinei. Pentru asta, echipa a luat trei grupuri de arahnofobi. Două dintre ele au fost puse față în față cu o tarantulă într-un borcan, pentru a le fi trezite amintirile negative legate de păianjeni, apoi au primit propranolol. Al treilea grup a primit propranolol fără a i se arăta păianjenul.

În următoarele luni, tuturor grupurilor li s-a măsurat reacția la frica provocată de păianjeni. Rezultatele au fost cu adevărat incredibile. Grupul de arahnofobi care a primit medicamentul după „confruntarea” cu tarantula a putut chiar să atingă păianjenul la câteva luni distanță și să se simtă confortabil. Teama nu a revenit nici după un an, așadar propranololul și-a atins ținta. 

Cei care au primit propranololul nu au uitat experiența, dar la doar o săptămână au putut să și-o reamintească cu mult mai puțin stres decât aveau inițial. În cazul șoarecilor, o tehnică similară a fost folosită pentru a-i face să uite un anumit sunet asociat cu șocuri electrice, nefiind afectate și alte amintiri.