Şi-au lăsat fii şi fiicele în grija rudelor sau a vecinilor şi au luat calea străinătăţii pentru a câştiga banii care să le ofere copiilor lor o viaţă mai bună.

Din lipsă de atenţie şi supraveghere, unii dintre adolescenţi ajung însă după gratii, mulţi fiind chiar condamnaţi pentru crime deosebit de grave. Sunt tragediile mai multor familii de moldoveni care au pus la bătaie grija şi afecţiunea părintească în schimbul unui trai mai bun.

Pavel a fost condamnat la şapte ani de detenţie, după ce a participat la comiterea unei crime deosebit de grave. El şi-a ispăşit deja un an din pedeapsă: "Pentru omor stau."

Pavel, împreună cu alţi tineri din sat, mai mari decât el, a ucis în bătăi un bătrân de 76 de ani. Ulterior, cu toţii au incendiat casa victimei.

"Eu eram acolo, am pălit un pumn, şi alţi băieţi au făcut, dar am picat şi eu", spune Pavel.

"Fiind efectuată expertiza medico- legală a cadavrului, s-a stabilit o mulţime de leziuni corporale pe corpul acestuia, şi respectiv acestea au fost cauza decesului. Făptuitorii au mers la bătrânul pe care l-au bătut, au mers pentru a sustrage bani, cunoscând că are bani, că a primit pensia", spune procurorul Lilia Calugher. 

"Să fi fost mămica acasă eu nu ajungeam pe drumurile acestea", consideră Pavel.

"Minorul, pe parcursul săptămânii, mai mult se afla singur acasă, respectiv a căzut în anturajul persoanelor cu delicvenţe, care au comis alte infractiuni", spune procuroarea.

"Beau, se îmbătau şi eu deja m-am luat din urma lor. – De ce te luai tu cu ei? - Nu ştiu, singur nu ştiu. Eu singurel mi-am făcut-o cu mâna mea", regretă Pavel. 

Pavel nu avea nici opt ani când părinţii lui au plecat la muncă în Rusia. Împreună cu fratele său de 13 ani, el a rămas în grija bunicilor şi a unei vecine. Părinţii veneau acasă, pentru câteva zile, o dată la fiecare trei luni.

"Un elev în clasele mici foarte străduitor, cu capacităţi de a învăţa, au fost o familie aş spune exemplu la început", Aurica Munteanu, directorul gimnaziului din Vadul Leca, Teleneşti, unde a învăţat Pavel.

Pe tatăl lui Pavel, Iurie Garos, l-am găsit într-un sat din Anenii Noi, unde munceşte de câteva zile: "Unicul lucru ce aş vrea eu e să-mi văd toată familia acasă, altceva nu-mi trebuie nimic. Nici banii lor. Iaca ce-aş vrea eu." 

Adriana, mama lui Pavel, regretă că nu şi-a ascultat copilul, atunci când o ruga cu lacrimi în ochi să nu mai plece peste hotare: "Tare regret că nu l-am ascultat şi nu l-am înţeles niciodată. – Le-a lipsit apropierea părinţilor, dragostea părintelui. - Mai ales a mea dragoste. Asta e adevărat, eu acum înţeleg, dar e târziu."

"Părinţii trebuie să ştie că nu la perioada adolescenţei trebuie să fie lângă el, ei trebuie să fie mereu lângă el şi atunci când este micuţ, când învaţă să cunoască ce este lumea din jur, pentru că, de fapt copilul învaţă ce este în jur prin părinţii săi", explică psihologul Iuliana Curea.

Potrivit Procuraturii Generale, în 2015 au fost intentate peste 2.100 de dosare în privinţa minorilor. În 150 de cazuri figurau numele unor copii care aveau un părinte sau doi plecaţi la muncă peste hotarele ţării.

Statisticile arată că fiecare al cincilea copil din ţara noastră are cel puțin un părinte plecat în străinătate.