Încă e resimţit în capitala Belgiei şocul atentatelor. Autobuzele şi metrourile sunt aproape goale, iar multe străzi au rămas aproape pustii. Sunt totuşi şi locuitori ai Bruxelles-ului care au ieşit pe străzi doar din dorinţa de a le arăta islamiştilor radicali că nu se lasă înfrânţi de teroare. Între timp, presa internaţională a început să publice poveştile victimelor: prima a fost identificată o femeie din Peru, a cărei familie a scăpat ca prin minune de atacuri, scrie digi24.ro.

La o zi după atentate, Bruxelles-ul, capitala Belgiei şi capitala administrativă a Uniunii Europene, rămâne un oraş sub amintirea grea a terorii. Oamenii încearcă să se adune şi să-şi caute puterile pentru a înfrunta noua realitate.

"Suntem şocaţi. Când se întâmplă aşa ceva în Paris sau altundeva, îţi spui că nu se va întâmpla şi aici. Să vezi că se întâmplă aşa ceva la 500 de metri de tine, este cu siguranţă mişcător, nu este bine".

"Ce s-a întâmplat a fost cu adevărat oribil. Ca cetăţen al oraşului Bruxelles, mă doare că trăim aşa ceva. Terorismul se apropie într-un mod înfricoşător. Dar Bruxelles este un oraş frumos şi nu avem de gând să ne lăsăm vieţile dictate de terorişti".

Parizienii sunt şi ei şocaţi.

"Nu resimt teamă, ci mai mult furie şi dorinţa de a le arăta teroriştilor că noi suntem cei care vom câştiga".

"Fiecare cetăţean trebuie să fie vigilent de acum încolo pentru că, din păcate, cred că se va întâmpla din nou. Nu ştiu unde, dar fiecare dintre noi trebuie să fie vigilent, ca să nu se mai întâmple aşa ceva".

Între timp, presa vestică scoate la lumină poveştile celor care au pierit sau care au supravieţuit atacurilor. Una dintre cele mai triste este a unei femei din Peru. Adelma Tapia Ruiz se afla în terminalul unde au avut loc atacurile, împreună cu soţul ei şi cele două fete ale lor. Întâmplarea a făcut ca, exact înainte de explozii, fetiţele să se îndepărteze, în timp ce se jucau, de locul masacrului. Tatăl lor, un belgian, s-a luat după ele. Aşa se face că mama, Adelma, şi-a pierdut viaţa, în timp ce soţul ei şi fetele au supravieţuit.

Un alt caz este cel al fraţilor Saşa şi Alexander Pinczowski din Statele Unite, care vorbeau la telefon cu familia chiar în momentul declanşării exploziilor. Telefonul a murit brusc, spun membrii familiei. Cei doi sunt daţi dispăruţi, dar autorităţile belgiene se tem că ei au murit.

Sunt şi oameni cu poveşti incredibile de supravieţuire. Un misionar mormon din Statele Unite, în vârstă de 19 ani, a scăpat cu răni uşoare după atacurile de la aeroport. Şi asta, în condiţiile în care Mason Wells supravieţuise altor două atacuri teroriste: a fost la doar un bloc distanţă de linia de finiş a maratonului de la Boston, din 2013, şi era la Paris în noiembrie anul trecut, când au avut loc atentatele care au ucis 130 de oameni.

Un alt caz este cel al fostului baschetbalist de la Anvers, care adormise pe una din băncile aflate în sala de aşteptare din terminal în momentul declanşării bombelor. Deflagraţiile l-au aruncat pe jos pe Sebastien Bellin, cu răni la şold şi gambă, dar este în afara oricărui pericol. Restul echipei de baschet din Anvers, care urma să decoleze tot atunci spre Italia, a scăpat teafără.