Părintele Arsenie Boca, cunoscut ca "Sfântul Ardealului", a făcut o profeție teribilă, care nu poate fi pusă la îndoială nici de cei mai sceptici necredincioși: preotul a pictat în altarul bisericii de la Drăgănescu exact ziua în care va muri.

Mai precis, pictura aleasă pentru altarul bisericii din Drăgănescu este dedicată unui sfânt mai puțin cunoscut și mai puțin important: Cuviosul Ștefan cel Nou. Or, acesta este sărbătorit tocmai la data de 28 noiembrie, dată la care a murit și părintele Arsenie Boca în 1989.

Aflată la mai puțin de 20 km de Capitală, comuna Drăgănescu a devenit loc de pelerinaj pentru toți cei care doresc să cunoască mai profund viața și opera părintelui Arsenie Boca, ''Sfântul Ardealului'' așa cum este numit de mulți credincioși.

Arsenie Boca a ajuns în localitatea Drăgănescu după ce a fost alungat de la Prislop. Stareța de acolo, maica Zamfira, era sora preotesei Ligia, soția preotului Savian de la Drăgănescu și prin intermediul lor a reușit părintele să poposească pe meleaguri giurgiuvene. A sosit în sat ca pictor trimis de Patriarhie, dar nu avea voie să slujească.

Cât timp a rămas la Drăgănescu, Arsenie Boca a locuit în casa parohială împreună cu familia preotului. Deși nu slujea, oamenii care îl știau de la Sâmbăta și îl căutau și aici pentru a-i cere sfatul.

Bisericuța în care Arsenie Boca a pictat se află în apropierea râului Argeș, într-o micuță localitate situată în apropierea orașului Mihăilești.

Ocrotitorul bisericii este Sfântul Nicolae, chiar pe fațada superioară a bisericii fiind o icoană a Sfântului ierarh Nicolae, donată de Marcel Mihăiescu.

"Bisericuța este construită din cărămidă sprijinită pe șase coloane de piatră. Peste pridvor au fost construite două turle mici, iar turla cea mare este așezată peste naos. Clopotnița văruită în alb se află în curtea bisericii în care se mai află o toacă de lemn și o troiță", a declarat pentru Agerpres consilierul administrativ din cadrul Episcopiei Giurgiului, preotul Nicușor Puflea.

Pe crucea din curte stau mărturie următoarele cuvinte: "Această Sfântă Cruce s-a ridicat întru veșnica pomenire Preacucernicului Preot Savian Bunescu, adormit în anul 2005, paroh al sfintei biserici, 62 de ani, și a Preacuviosului Părinte Arsenie Boca adormit în Domnul la 1989, cel ce a realizat pictura sfintei biserici, între anii 1968-1988. Veșnica lor pomenire".

Din pisania bisericii reținem că aceasta a fost zidită din temelie în anul 1870 de către Petru Dănescu și Ion Dumitrescu, biserica veche de lemn fiind luată de apele Argeșului, cu cimitir cu tot, la o revărsare din anul 1866, când a fost construit și podul peste noul curs al râului.

Biserica a fost restaurată din temelie prin grija preotului paroh Savian Bunescu, care a păstorit biserica din anul 1937. Mobilierul, catapeteasma, stranele și ușa sunt sculptate în stejar de către sculptorul în lemn Ion D. Cârcei din Grumăzești, județul Neamț.

Din istoria locului bisericii în care a pictat Arsenie Boca mai aflăm că numele comunei vine de la un boier, Fotache Știrbei Drăgănescu, fiul vornicului Badea Știrbei și pământul pe care se află construită biserica aparținea moșiei Prisicenii de Jos, numită și Drăgănescu de la proprietarul care o cumpărase la mezat cu 2.500 de taleri.

Biserica a fost sfințită pe 2 octombrie 1983 de către Prea Sfințitul Episcop vicar Roman Ialomițeanul.

Părintele Arsenie Boca a stat la Drăgănescu timp de 20 de ani și în anul 1968 a început pictarea bisericii parohiale, iar lucrul la aceasta a durat mai bine de 15 ani. Cum părintele nu avea voie să slujească, alți preoți care au vizitat de-a lungul timpului biserica au spus că, de fapt, Arsenie Boca ar fi zugrăvit aici predicile pe care le-a susținut la Sâmbăta de Sus.

Frescele părintelui Arsenie Boca sunt diafane, pictura de la Drăgănescu fiind însoțită de unele metafore, texte care fac referire la slăbiciunile și păcatele oamenilor, aforisme, citate din Sfânta Scriptură, alteori chiar învățături ale părintelui sau scene biblice: Învierea, înfățișarea iadului, Ceata celor Drepți.

Despre unele picturi de aici se spune că ar avea un conținut vizionar, profetic, știut fiind faptul că părintele era ''văzător cu duhul'', anume cele care reprezintă două clădiri înalte în flăcări (trimitere la atentatele asupra turnurilor-gemene) sau cele în care apar obiecte precum telefonul mobil, naveta spațială, antenele de satelit, lucruri neobișnuite în acea perioadă.

O pictură aparte, cu rezonanță chiar în zilele noastre, este cea reprodusă după pilda celor chemați la cină din Sfânta Evanghelie.

Sfântul Arhanghel Mihail îl roagă pe "omul modern" să "vină la cină", adică să renunțe la păcate, la plăceri trecătoare și desfătări lumești și să se apropie de singurele lucruri nepieritoare, de Biserică și de Dumnezeu. Omul, reprezentat de un bărbat care stă așezat pe un fotoliu, ținând un telefon în mână și având în spatele său o femeie, ignoră însă rugămintea Arhanghelului spunând, după cum este scris pe pictură:

"M-am însurat, mi-am rotunjit țarina, mi-am cumpărat 5 milioane de cai putere, caut locuință pe altă planetă... așa că rogu-Te să mă ierți, nu pot veni... Nu mai avem această preocupare...".

De asemenea, o compoziție interesantă este cea din absida altarului. Aceasta prezintă momente din viața și pătimirile Cuviosului Ștefan cel Nou, cel care a primit mucenicia într-o zi de 28 noiembrie, dată la care este și prăznuit, părintele Arsenie Boca trecând la Domnul pe data de 28 noiembrie 1989, la mănăstirea Sinaia, la niciun an de la finalizarea picturii bisericii de la Drăgănescu, fiind înmormântat, așa cum și-a dorit, în cimitirul Mănăstirii Prislop, pe 4 decembrie.

În frescele de la Drăgănescu surprinde lumina din picturi și chiar părintele Savian de aici le spunea enoriașilor: "Priviți pereții bisericii și vedeți Scriptura!" Se spune că, de fapt, Părintele Arsenie Boca a scris, pictând, toate momentele importante din viața Mântuitorului, fiecare registru iconografic având ca explicație unul sau mai multe versete din Scriptură.

El reușește să transpună în pictură Învierea Mântuitorului din mormânt. În frescele de la Drăgănescu, Arsenie Boca îi înfățișează pe Adam și Eva, arată Izgonirea, Cina cea de Taină, Buna Vestire, tot Noul și Vechiul Testament în imagini, pe sfinții Apostoli Petru și Pavel ținând în mâini Mănăstirea Voroneț, dar zugrăvește și bisericile Sf. Sofia din Constantinopol și Sf. Petru din Roma sub același arc de lumină ca un apel profetic la unitatea de credință și ca un mesaj că în afara Bisericii nu există mântuire. Dar, încununarea învățăturilor lui Arsenie Boca este iertarea. În Cărarea Împărăției el spune: "Dacă tu nu ierți, nici Dumnezeu nu te iartă. Și trebuie să iertăm la nesfârșit pe toți, din toată inima".