“Un sportiv de performanţă a înţeles, poate mult mai bine ca noi ceilalţi, că stresul te poate ajuta în viaţă mai mult decât credem dacă ştim să îl folosim în favoarea noastră. Sportivul a înţeles când îşi poate creşte, chiar prin autoinducţie, bătăile inimii, nivelul de adrenalină din corp şi nivelul de stres, pentru a putea să îşi folosească toate funcţiile mentale şi ale corpului la parametri mult mai înalţi decât de obicei. În restul timpului, dacă îl analizăm, un sportiv de performanţă este mai liniştit şi mai calm decât un om care nu practică sportul”, afirmă psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept “Antrenorul Minţii”.

 

În timpul acestui tip de stres, inima formează un sistem de funcţionare a corpului regulat, iar după efortul fizic sau mental, congruenţa Inimă-minte se stabilizează, sistemul imunitar se recuperează, auzul şi văzul devin perfecte, sistemul digestiv îşi revine şi omul se întoarce la starea lui normală.

 

 “Suntem stresaţi deoarece credem că suntem într-o permanentă ameninţare. În realitatea, ameninţarea este o iluzie”, declară psihologul. 

 

De cealaltă parte, distres-ul (tipul negativ de stres) închide sistemul imunitar al corpului, pentru că omul aleargă tot timpul după lucruri de făcut. În opinia specialistului, distres-ul formează reacţii incoerente ale corpului, inima, muşchii şi celulele nu răspund normal, ci haotic, prin multe mişcări neregulate.

 

“Ca o comparaţie, distresul este precum o orchestră complet dezordonată, dirijată de un dirijor haotic. Din păcate, unii dintre noi alegem să trăim într-o lume guvernată de acest Distres, plină de anxietăţi şi ameninţări. Ne gândim non-stop că o să ne pierdem locul de muncă, că trebuie să ne plătim taxele şi asigurările, ca altfel vom rămâne pe străzi. Şi această stare generalizată nu o avem o oră pe zi, ci 24 de ore pe zi şi 365 de zile pe an. Trăim într-o teamă constantă, care ne ameninţă supravieţuirea”, consideră psihoterapeutul.

 

Pe vremea strămoşilor noştri, în timp ce fugeau de tigru, natura mecanismului lor de protecţie (instinctul de supravieţuire) era de moment. După ce fugea şi scăpa de pericol, respira, se liniştea şi se întorcea la evoluţie. În ziua de azi, crede psihologul, alergăm mereu, dar parcă nu vom scăpa niciodata de ameninţare, deoarece ameninţarea este una iluzorie, nu una reală.

 

“Când fug de tigru, am nevoie de toată energia ca să fac acest lucru. Dacă am o infecție la stomac și mă vânează tigrul, ce fac? Creierul meu face socoteală … cât să investesc în infecție și cât să investesc să îmi găsesc resursele interioare să fug de tigru? Răspunsul lui va fi să îmi dea TOATĂ energia ca să fug de tigru, fiindcă dacă nu îmi dă această energie, infecția la stomac va fi irelevantă. Omul, atunci când este în mecanismul de protecție, își blochează mecanismul de dezvoltare, fiindcă dezvoltarea și protecția nu se pot produce simultan”, este de părere psihologul Alexandru Pleşea.

 

EuStresul şi Distresul sunt algoritmii cu care ne ghidăm viaţa. Ei ne duc până acolo unde putem să observăm în activităţile noastre zilnice, dispoziţii interioare şi impresii exterioare.